Isuse, nu lasa mandria sa stapaneasca peste mine,
Sa-mi ingradeasca libertatea, si frumusetea sa-mi umbreasca,
Starpeste cu desavarsire samanta-acestui maracine
Din viata mea, ca niciodata sa nu mai poata sa-ncolteasca.

In schimb, pe-a sufletului glie, te rog, planteaza-mi umilinta,
O floare rara, care creste sub soarele neprihanirii;
Mireasma ei, intotdeauna, pe-altarul de recunostinta
Sa-mi insoteasca inchinarea, ca o ofranda a iubirii.