Rodul mâinilor Tale! ! ...

Tot ce văd, în scurta-mi cale,
E rodul mâinilor Tale.
Le admir, nu, mă-nchin lor
Ca-n vechime-atât, popor.

Cu finețe și tărie,
Ți-ai creat Împărăție
Și ai pus, Doamne, în ea
Dragostea și Slava Ta! ...

Pământenii, pe departe,
S-asculte, Cuvântul Tău,
De s-au osândit, la moarte.
Urmând sfatul, Celui Rău.

Le-ai cerut deci, socoteală
I-ai scos, din Grădin-afară
Afara, grădinii Tale
Să simtă dureri și jale...

Până la un timp sortit,
Să refaci, Raiul, părăsit
De-ai tăi, ucenici vestit
Prea Înalte, pe pământ...

Ca la început, când Domnul
Vizita-n grădină, omul
Și se bucura că-l vede,
Printre pomi și patrupede

Undeva la răsărit,
De la fluviul liniștit,
Doreau, la ceruri să urce,
Veșnicia, iar s-apuce.
Oameni, cerul să-l încurce! ...

Ai văzut un arcaș, mare,
Om puternic și viteaz,
Care aduna, sub soare
Un popor, ascultător.

Înălțau, din cărămidă,
Ce-o-nchegau, bine cu smoală,
Hotărâți, cerul, s-atingă
O structură, colosală! ! ...

Doamne, Ai intervenit
Făcând omul, să se-oprească
Printr-o măsură, firească
Din Slavă DUMNEZEIASCĂ...

I-a făcut, limbi și popoare,
Ce vorba, nu-și pricepeau,
Și i-ai împrăștiat, sub soare
După limba, ce-o vorbeau.

Există și-n actualitate,
Sateliți pe-a, lor orbite
Cerul stăpânind, în parte
Noi zeități răzvrătite.

După ce-au, distrus, planeta
Pământul, cel roditor
Vor, ieșiri cu”trotineta„
Pe-un alt astru, alt popor.

Magnați rari, ce-au șantajat,
Și au și discriminat,
Mult popor, au subjugat,
Să ajungă stat în stat! ! ...

Ei, câțiva, se hotărăsc
Cât popor, să aibe, Terra
Cu instinct, de zeu, drăcesc.
Intoxică, atmosfera...

Răspândesc, în jurul lor,
Molime, ce nu au leac,
Și asta-n, numele vieții,
Ce n-o ajută, ... se prefac! ...

Ei se vor, un nou popor,
Și vorbesc o nouă limbă,
Legea Domnului, o schimbă
Să impună, legea lor...

Domnu-i lasă-n, legea lor
Merg, pe sfere, fără apă,
Unde nu, au viitor
Și-ar, bea apă clorinată.

Respirând, cu aparate,
Foarte, mult sofisticate,
Vor muri, asfixiați,
De ei înșiși, condamnați.

Alungat din cer, a fost,
Un Luceafăr, luminos,
Care-mplinea, fără rost
Legea luptei, pentru”os”.

El conduce, dă idei,
Strică omenirea toată,
Dacă, circulau odată,
Pe mijloacele, cu roată,

Azi, se bizuiesc pe ei,
Acum, zboară supersonic,
Cu rachete, pe țiței
Cu rachete, cu trei trepte,

Depinzând, de cei de jos,
Nu vor deloc, să aștepte,
Vor să lupte, cu Hristos,
Lucru foarte, foarte, trist

Pe care eu nu insist.
Având, sfârșit pesimist...

Ce vor face, vom vedea,
E un scop, ce nu-l văd bine,
Că de-acolo, vor cădea
Umiliți, plini de rușine! ! ...

Ei cred, în bănci cu valută,
Și în tehnici, părând noi
De se-aruncă, la derută
Și-ajung iar la car cu boi.

Viitorul lumii, ăstei,
Este-n începutul ei,
Gândesc, unii ca nerozii,
Ne-nvârtim, în jurul cozii
Și ne facem, iarăși zei.

Vor veni, mari, trosnete
Prin aprinderi, de planete
Când se-aprind, în tunete
Magnați, din cinci continente,
Ce-au murit, de mult de sete.

Ce e mai chinuitor,
Decât setea și-asfixia,
Într-un dezolant, decor
În care, i-a dus prostia! ! ...

Nu vom dispera, cei mici,
Vom rămâne-un timp, aici,
Așteptându-l, pe Hristos,

Pe un nor, sub care-acum,
E-un aer, înnecăcios
Plin de-oxizi, gaze și fum,
În, cerc, sigur vicios.

El ne, duce-acolo unde,
Toate, le-a pregătit bine,
Pe-un, Pământ nou
Ce se-ascunde,
Până ce Iisus, revine...

Cei plecând cu ”teleguța”
Prin spații inter stelare,
Și-au făcut-o, cu mânuța
La rândul lor, fiecare.

Să ne fie-nvățătură,
Tot, ce a avut, natura
Am făcut doar, fum și zgură,
Deci să ne mai tacă gura

Să mâncăm, ce ne oferă
Să-i dăm, ce are nevoie
Să lăsăm în stratosferă,
Doar ozon, nu gaz de seră! ...

Mai cutreierați, pământul
La Poli și Ecuator
Dar să nu-mi, uitați, cuvântul
Lăsați, calea stelelor! ! ...

Că azi, pe toată natura,
Prin, a noastre acțiuni,
Am adus, harababura
Ca la casa de nebuni! ! ! ...

P. S.
A rânduit, DUMNEZEU,
Fiecărui, locul său.

Moldovan Pavel
15.04. 2023.
Alba Iulia