Tu nu ne lași supuși greșelii



Tu DOAMNE, pe noi nu ne lași
Și ne tratezi ca pe-ai Tăi urmași
Copii de sat sau de oraș,
Ne vezi de când, la gură-i caș
Ne ții, când facem primii pași
Și ne dai drumul și cădem,
Și ne ridici și nu ne lași,
Mergem cu Tine în tandem.

Creștem, încet și socotim
Că tot, Pământul ăsta-l știm
Și-ncepem, Doamne, să greșim
Începem lucruri din senin,
Însă niciunul, nu sfârșim
Învățăm, decalogul, Tău
Și Îl cinstim, pe DUMNEZEU,
Mamele noastre-atât îți cer,

Tu să ne îngrijești, din cer
Și Doamne, să ne cumințești,
Căci, Dumnezeul nostru, ești
Să ne ajuți să învățăm
Ție Stăpâne, să-Ți cântăm,
Cu dragoste, să ne rugăm,
Și Îngerului, ce-l avem! ...
Până-ncep fapte, să ne contrângă

Când scriem clar, cu mâna stângă
Adulții cu o nuia ne fac,
Să mutăm pana, cu-n oftat
Să scriem cu cealaltă mână,
De scriem, strâmb, o săptămână
O bună parte, din viață
Ni-e scrisul fără eleganță...
Dar când alegem, scrisul fin,

Ajungem să Te Preamărim! ...
Dar, ne împiedică, Cel Rău
Din Calea, care-i Fiul Tău,
Doar, doar, ne depărtăm de Tine
Să ne păstreze, pentru sine.
Văzând, cât de sinceri suntem
Crucifici, oricare blestem,
Dar de-i blestemul de la Tine
El patru, generații ține.

Vedem, pedeapsa, pe urmași
Dar nopții, negre, nu îi lași
Și când el, vine din străbuni,
Ne-abandonezi, ca pe nebuni
Nebun, înseamnă, pentru Tine,
Acel, cu necredință-n, vine.
Cel ce se vinde, pentru-o ciorbă
Nebinecuvântat, cu-o vorbă...

Cel, care suflă, in tăciuni
Să ardă cei, la suflet, buni
Dar dacă, Te rugăm fierbinte,
Ne pui la inimă, Părinte,
Și ne păzești de cel, ce minte.
Pe cei care, porunci încalcă,
Și se găsesc, în altă barcă,
Și-i ia vorba, pe dinainte,

Tu-i scufunzi, morții-Nalt Prea Sfinte! ! ...
Maturi, citim de-al Tău popor,
Pe care-l ascundeai, în nor
De furia, egiptenilor,
Care-l urmau, în goana lor,
Când, DOAMNE, Tu, lor le-ai dat
Să treacă, marea pe uscat
Pe când, armatei egiptene

S-o-nghită, apa, prea devreme
Că Legământul cu ai Tăi
Exclude, orice-alți, dumnezei
Deaceea,” fiul soarelui”
Pierea, și el cu-armata lui.
Citit-am, de Moise, Prorocul
Care-i purtase, prin tot locul,
Având încredere, în Tine,

Temutu-le, dar drept, Stăpâne...
El, ne-a vorbit, de viitor
Când, vom avea, Mântuitor
Ca să ia grele păcate,
Pentru a le duce-n, moarte,
El ne ia, la DUMNEZEU,
Spălați fiind de, sângele Său,
Să dovedească, chinul Lui,
Poartă în veac urme de cui! ! ...

Între, oasele la mâini
Și în talpa, la picioare
Sunt dovezi, extrem de clare
De care, păgânilor
Le fuge glia, sub picioare
Iisus, în acest, chin mare
Cerea, Tatălui, iertare
Celor, ce n-au zăbovit,

Să-L conteste, pe pământ
Păcatul imputat, Lui
E, CĂ-I, FIUL PREA ÎNALTULUI.
Noroadele s-au luminat
Prin Slava, Ta Fiu de Împărat
De când mulțimi, ai botezat
În DUMNEZEU și Duhul Său
Și, al Tău Nume, Minunat.

Cu cerul, Tu, ne-i îmbrăcat
În apa care, ne-a spălat,
Din ea când, am fost cufundați,
Ieșit-am sfințiți și curați.
Cu Tine-am vrea, să fim mereu
Cu Duhul și cu DUMNEZEU,
Cei răi sunt, ca frunze-n vânt
Care cad, toamna, la pământ.

Pe ei, alt Stăpân, i-a sedus
Să lase, Calea Lui Iisus,
Și să ia, Calea focului,
Fiindc-au crezut, în drumul lui.
Ei rămân, veșnic condamnați,
Fiindcă-i, condamnau, pe frați
Care scăpau, de neputință
Cerșindu-I, Tatălui, credință.

Îți mulțumim și ne e dor,
De Tine și de Creator,
Spun asta, pentru viitor
În, numele, creștinilor.
Și Te-așteptăm, să vii pe nor
Să iei cu, Tine-al Tău popor
Căci știm, că vii biruitor
Tu fiind, viața fraților,

Și Pacea, lor în viitor...
Acum și-n veacul, vecilor,
Al nostru, scump Mântuitor! !

Moldovan Pavel
10.04. 2023.
Alba Iulia