Semne...


Motto

Zboară pe ceruri mute,
Păsări cu cioc de fier,
Și lasă pe tăcute,
Ouă, căzând din cer! ! ...



Din griji și din nevoi
Ne-ai scos Isus pe noi,
Dar, ca niște eroi,
Am declanșat război.

Nu am vrut, pacea dată
În care am trăit,
Ci moartea, care cată
Spre un cumplit sfârșit...

E luptă-n fund de mare
Și în pământ, e luptă
Aduce, fiecare
La ceru-nalt insultă.

Suntem, în cosmos, Tată
Cu sateliți, făcuți
În, ucigași tăcuți,
Ce sateliți atacă...

Nu-i loc pe tot pământul
Fără amenințare,
E prea ingust, mormântul
Pentru-o molimă mare...

Se știe foarte bine
Că morții-aduc, molime
Viroze neștiute, ciumă
Și gaze-otrăvite.

Toate aceste rele-s,
Pentru pământ, insulte
Și bombe, ruginite
Sunt grabnic pregătite,

Să fie folosite...
Să ardă rădăcina,
A tot ce-ți făcu, mâna
Oameni și animale,

Păduri și munți și vale...
Viață-n orice, formă
Distrugem tot, la normă
Pân ne-ndoim de șale.

O clipă doar și focul
Se-ntinde la planete,
Distrug vieți, cu totul
Și-acum, murim de sete.

Apa e descompusă
Și otrăvită-n parte,
Din, lupte-avem, adusă
Doar sânge, sete, moarte! ...

Fiindcă chiar și stele
Amenință, nebunii,
Oștirea Ta și ele
Aduc sfârșitul lumii... .

Un foc nemaivăzut,
Și neânchipuit
Cuprinde-ntregul, lut
Ce-n fine l-a topit.

Sunt semne mari, în soare
Căldura-i nefirească,
Arde pe mic și mare,
Pământul sub picioare

Cască o gură mare! ...
Să-nghită din popoare-o
Proporție ce doare! ! ...
Lipsit de apă-n, soare

Se sting lună și soare
Și-n întuneric dens,
Satan-păianjen mare
Pânze enorme, țese

Și tot a treia parte,
Adusă prin Cuvânt
Cănd ai zidit, pământul,
Se sperie de moarte.

De groază și durere
Ne mușcăm buzele,
Că ne-a, făcut plăcere
Să uităm scuzele...

Cutremur, cum n-a fost
Și nici nu va mai fi,
Ucide și bărbați și mame cu copii,
Din ceruri cade gheață

Și sânge ca și foc,
Lipsită de speranță, verdeața
Arde peste tot,
Și-aduce pe ea moarte
Peste a treia parte! ...

Satan dezlănțuit
În întuneric gros,
Ar vrea să stice totul,
Dar nu, la infinit,
Că-l va opri Christos...

Îngeri slăviți ies, azi
Într-o lumină mare,
S-aduc-așa, necaz
Cum n-a mai fost, sub soare.

Pe oameni, se răzbună
Întregul univers,
Dar cei, ce au cunună
Au nume de neșters.

Fiara, minuni arată
Ca să uimească, lumea
Și lumea-ncurajată,
Își pierde rațiunea...

Slăvește, pe balaur
Și pe icoana fiarei,
Acum mânca-vor aur,
Nu pâinea parte-a hranei.

Oștirea Lui Hristos,
Și-aleșii Săi, se luptă
Cu-n mare, mincinos
Ce-aduce-n cer, insultă.

Domnii și-mpărății,
Trezite din pământ,
Mai pot odat-alege
Viață sau mormânt.

Isus cu gura Sa
Din care scoate foc,
Din gură, va vărsa
Adevărat potop...

Acum e împărțită
Dreptatea și-adevărul
Ca haina învelită,
Dispare-acuma, cerul

Pământul, e schimbat,
Din nou, într-o grădină
De Domnul, luminat
Cu-o veșnică lumină! ...

Eroarea, de-nceput
Din raiu-mbelșugat,
Iertare s-a făcut,
Pe-Adam, L-ai înfiat.

Surâde, Pomul Vieții,
Și fructele, își coace
Pe Muntele Său Sfânt,
Christos domnește-n pace! ! ! ...

Moldovan Pavel
19.03. 2023.