1 - Mânia

Omul plin de răutate el se mânie mereu,
Și cel iute la mânie face doar prostii.
El este urât de oameni, caută folosul său,
El s-aprinde ca benzina și face mult rău.
Că vorbește cu asprime... flecării.

Un om iute la mânie și certuri stârnește.
Trebuie să-și ia pedeapsa... negreșit.
Nu te-mprieteni cu el, mai bine te ferește!
Nu te-nsoții cu el la drum, ci îl ocolește!
Domnul îți va da lumină, să fii fericit.

Nu te bucura când cade-al tău dușman!
Mila să te însoțească și cu bunătatea,
Că mânia e cumplită... fără de volan
Și furia-i fără milă ca un bolovan.
Batjocoritorii-aţâță focul... ți cetatea.

Furiosul când s-aprinde face păcate
Nu răspunde blând, nu-i priceput,
Dă drumul la gură, la vorbe ne-nfrânate.
El se crede înțelept și le știe toate,
Dar își sapă groapa, și-ai să-l vezi căzut.

Cu răspunsul blând potolești mânia,
Cearta încetează, poți s-ajungi la pace.
Cu înțelepciune poți opri urgia,
Fiind stăpân pe tine, vei avea tăria
Să rabzi și când te înțeapă multe ace.

E-o cinste pentru omul înțelept:
Să uite totul ce l-a întristat,
Să aibă un singur dor în piept
De-a fi-naintea Celui Sfânt, el drept,
Știind c-a fost răscumpărat.

O, ajută-ne, Isuse, ca să nu păcătuim,
Ca să biruim mânia... ne-ncetat,
Să fim veghetori pe cale cât trăim,
Să ne biruim pe noi și smeriți să fim,
Ajungând limanul binecuvântat.
Amin.
(2018)