O rază de soare firavă,
Răzbate prin norul opac,
Se-nfinge în luciul de apă
Din care țâșnește-un brotac,
O trestie frântă se-ndoaie,
Cu frunze aproape de-ngheț,
Din ceruri cad picuri de ploaie,
Pe drum nu e niciun drumeț,

Cu vântul ce suflă prin ramuri,
Simți gerul ce-ncet dă târcoale,
Natura pictează pe geamuri,
Cristale-n buchet și petale,
Privesc spre înalt, ce minune!
Dansând, cad steluțe-n cascadă,
Dumnezeu vrea la toți a ne spune,
Că vrea pocăință să vadă,

Se-așterne pe brazdă covorul,
De-un alb sidefiu, ce splendoare!
Privind, mă cuprinde fiorul,
Gândesc,"Dumnezeu este mare!"
Și ninge frumos peste țară,
Îndemn înspre alb și sfințire
Și-mi fac introspecție iară,
În suflet, în duh, în simțire!

Pe-un ram, zgribulite stau vrăbii,
În case e cald și-armonie,
Sub streașină, țurțuri ca săbii,
Cuminți strălucesc în chindie,
Ce pace, ce har ne dă Tata!
Prin clipe și ani ne petrece,
De-aceea eu spun: "Maranata!"
Căci simt cum țărâna se trece!

28/01/2023, Deva- Lucica Boltasu