Sunt atâţia dumnezei,
Ce lumea au cârmuit,
I-a înălţat în drumul ei
Şi tot ea i-a coborât.

Voi ai lumii înţelepţii
Plini de fală şi mândrie,
Când prea sus vă înălţaţi,
Ştiinţa voastră-i nebunie.

În gândirea minţi proastă,
Vai,ce rău vă înşelaţi,
Când credeţi că-n mâna voastră,
Frâul lumii voi luaţi.


Umbra morţi-ncet se lasă
Peste minţile senile,
S-ar părea că nu le pasă,
Când trec nopţi numără zile.

Începutul şi Sfărşitul,
El domneşte-n univers,
Chear de nu-i asculţi Cuvântul,
El dictează-a lumii mers.

Gustă dragostea supremă,
Dragostea de Dumnezeu,
Astăzi încă te mai cheamă,
Nu va fi aşa mereu.

Domnul s-a ndurat de tine ,
Ţi-a întins prin har o mână,
Ea te va schimba în bine,
Din ţărână în lumină.