Din nou te chem prin asfinţituri vara,
Pe la muzeu pe-alei fără sfârşit
Să ne plimbăm şi să ne-ajungă moara
Cu-al roţilor de veacuri scârţâit...

Bătrâni trudind pământul cu povara
Din neguri de istorie primenit
Îţi trec prin faţa ochilor comoara
Ascunsă-n ţarina din infinit...

Şi-n vântul ce coboară-n codri seara
O cucuvaie-ncremenit-a-n asfinţit
Cântare nesfârşită-n horn şi gheara
Rămase-ntoarsă înspre răsărit...

Îar Tu privind în ochii mei ca ceara
Timpul căzut pe-al frunzelor foşnit
Cu-un zâmbet risipit-ai înserarea
De alb voal în mine răstignit...

***