De n-ar fi-amiezile înmiresmate
Prin seri şi nopţi de haos şi de şoapte
M-aş frânge în eterna miazănoapte
Cu sufletul străpuns de-alean de moarte...

De n-ar fi răsărituri nesperate
Să frângă-n zori coşmaruri disperate
Aş fi purtat de vânturi peste sate
Pustii de oameni şi de nestemate...

De n-ar fi zvonul ce-n etern răzbate
Ecoul lumilor fără de moarte
Fir de parâng aş fi răpus de soarte
'n ţărâna ce de ape se desparte...

*********************************

Dar fiindcă eşti în totul şi în toate
Nu are cine şi ce mă desparte
De curcubee prea străluminate
Prin Învierea răstignită-n moarte...

***