Mai ştii, cum mai ca ieri printre narcise
Plutind poiana tresărea de vise
Şi te-apropiai desculţă şi se-oprise
O clipă inima... , şi se aprinse...

Şi cum veneai din zări înspre abise
Se scuturau în urma ta narcise
Albe ca sufletul răpus de vise
Şi-n aer parcă timpul se oprise...

Şi cum priveam pierdut petale stinse
De vant purtate-n urma ta desprinse
Înconjurată-n soare de narcise
Aprinsă-înfiorare mă cuprinse...

*******************************

Dar dinspre neguri umbră se ivise
Printre stejarii grei de ani şi tise
Şi-a spulberat petale noi şi vise...
Şi-am părăsit poiana de narcise...

***