Lângă Mine...

Stai lângă Mine...
și plânsul îți va fi ca un vânticel
ce-și va strecura silueta
printre pomii dezgoliți de aur,
se vor căzni să treacă de nori,
va poposi printre stelele licărinde,
lângă luna tristă,
cărora ar vrea să-i fure lacrimile,
să și le facă șirag
de mărgăritare pământești.
Stai lângă Mine...
când vor răsări primii ghiocei
să le citești petalele scrise
cu răspunsurile atât de așteptate...
Stai lângă Mine...
lacrimile ți-au udat în cer,
grădina ce te așteaptă.

Alexandrina Tulics, 14 octombrie 2022- Delafield