"Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei, ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult cu cât vedeţi că ziua se apropie." (Evrei 10:25)

Legaţi, atraşi cu funia iubirii,
O tainică-mpletire de fiori,
Se-ndreaptă către Cortul întâlnirii
Cei transformaţi, supuşi deci înnoirii,
În duh şi-n adevăr închinători.

În vatra veche vin să se adune
Cei ce-au uitat de ale lumii căi;
Se-apropie tăciune de tăciune
Şi, scânteind în duh de rugăciune,
Înalţă către ceruri vâlvătăi.

E taina focului, de când se ştie,
Că un tăciune este stins, înfrânt,
Dacă îl scoţi dintre ceilalţi o mie
Şi-l duci departe de flacăra vie
Abandonându-l undeva în vânt.

Acestui plan cu-amprenta vrăjmăşiei
Să ne împotrivim prin Duhul Sfânt ;
Veniţi cu toţi la vatra părtăşiei,
Să clocotim în focul bucuriei
Şi cerul să coboare pe pământ.

Veniţi, veniţi cu toţi la adunare,
Alăturaţi-vă de alţi tăciuni ;
Singurătatea-i un pericol mare,
Doar părtăşia este salvatoare
Prin focul viu născut din rugăciuni.

Şi nu uitaţi: conform promisiunii,
În vatra-n care doi sau trei vor fi
Şi dacă au foc viu în ei tăciunii,
Însuşi Isus răspunde rugăciunii
Şi-n părtăşie se va împleti.

Amin
Vulcan, 7 aug. 2007