AMOS 4...


Ascultați ce vă spun
Juncane din Basan,
Care viețuiți
Pe muntele Samariei,
Și asupriți, pe omul sărman
Pe cei lipsiți îi zdrobiți,
Voi nu vă temeți și cereți bărbaților,
Făcând doar un semn:
„-Dați-ne să bem.”

DOMNUL a jurat pe Sfințenia Sa:
”-Iată vin zile când vă vor apuca,
Cu cârlige de pescari de pe ulițe
Și rămășița o prind în undițe.”

Veți ieși, prin spărturi, fiecare
Drept înainte
Și vă schimbați, ca un cameleon
Și veți fi lepădate fără cuvinte,
Împreună, drept în Harmon.

Înmulțiți-vă greșeala
La Ghilgal și Betel,
Faceți să fumege
O jertfă de mulțumire cu aluat,
Trâmbițați și vestiți,
Darurile ce-ați dat! ! ...

Darurile voastre de mâncare,
Căci și Eu în fiecare, casă foamete
V-am lăsat,
-Și fie-vă fii ai lui Israel rușine
Că nicicum nu v-ați întors la Mine! ! ! ...

Oricât, de mult, după voi am umblat
Să vă fie rușine! ! ...
Am oprit ploaia, când erau
Până la seceriș, trei luni.
Și chiar de vă fac, câte vreau
Voi nu vă faceți, mai buni.

Într-o cetate, ploaie am dat
Dar n-am dat în altă cetate,
Peste un ogor, bine-a plouat,
Alte trei ogoare, de grâne, n-au parte.

Două trei cetăți, suferă de sete
Și merg la a treia, ca apă să bea,
Și v-am explicat, pe-ndelete,
De ce-am recurs la așa ceva.

Chiar de vă făceam, de tot de rușine,
Nici așa nu vă-nmuiați! ...
Și nicidecum nu v-ați
Întoarce la Mine! ! ! ...

V-am lovit cu mucegai,
Uscăciune și lăcuste,
Grădinile și viile, vi-s pustii
Nimeni, dintre voi, nu va găsi
O smochină s-o guste! ! ...
Că, Eu, toată roada țării, voi stârpi.

Ca-n Egipt v-am lovit, cu ciumă,
Pe tineri sabia, vi i-a ucis
Întrebați pe bătrîni să vă spună,
De-au pomenit așa ceva, aievea
Nu-n vis! ! ...

Caii voștri, am lăsat, străinii să-i ia
Și mirosul greu, de tabără să
Se țină de tine! ! ...
Cu toate acestea, nu vreți, a vă ierta
Și nici așa, nu vă-ntoarceți la Mine! ! ! ...

Mai rău, decât e decăderea, visați
Și decât Sodoma și Gomora, vă purtați.
Dar fiindcă-s hotărât, să-ți fac astfel,
Fii pregătit să-L întâlnești pe AMOS 4...


Ascultați ce vă spun
Juncane din Basan,
Care viețuiți
Pe muntele Samariei,
Și asupriți, pe omul sărman
Pe cei lipsiți îi zdrobiți,
Voi nu vă temeți și cereți bărbaților,
Făcând doar un semn:
„-Dați-ne să bem.”

DOMNUL a jurat pe Sfințenia Sa:
”-Iată vin zile când vă vor apuca,
Cu cârlige de pescari de pe ulițe
Și rămășița o prind în undițe.”

Veți ieși, prin spărturi, fiecare
Drept înainte
Și vă schimbați, ca un cameleon
Și veți fi lepădate fără cuvinte,
Împreună, drept în Harmon.

Înmulțiți-vă greșeala
La Ghilgal și Betel,
Faceți să fumege
O jertfă de mulțumire cu aluat,
Trâmbițați și vestiți,
Darurile ce-ați dat! ! ...

Darurile voastre de mâncare,
Căci și Eu în fiecare, casă foamete
V-am lăsat,
-Și fie-vă fii ai lui Israel rușine
Că nicicum nu v-ați întors la Mine! ! ! ...

Oricât, de mult, după voi am umblat
Să vă fie rușine! ! ...
Am oprit ploaia, când erau
Până la seceriș, trei luni.
Și chiar de vă fac, câte vreau
Voi nu vă faceți, mai buni.

Într-o cetate, ploaie am dat
Dar n-am dat în altă cetate,
Peste un ogor, bine-a plouat,
Alte trei ogoare, de grâne, n-au parte.

Două trei cetăți, suferă de sete
Și merg la a treia, ca apă să bea,
Și v-am explicat, pe-ndelete,
De ce-am recurs la așa ceva.

Chiar de vă făceam, de tot de rușine,
Nici așa nu vă-nmuiați! ...
Și nicidecum nu v-ați
Întoarce la Mine! ! ! ...

V-am lovit cu mucegai,
Uscăciune și lăcuste,
Grădinile și viile, vi-s pustii
Nimeni, dintre voi, nu va găsi
O smochină s-o guste! ! ...
Că, Eu, toată roada țării, voi stârpi.

Ca-n Egipt v-am lovit, cu ciumă,
Pe tineri sabia, vi i-a ucis
Întrebați pe bătrîni să vă spună,
De-au pomenit așa ceva, aievea
Nu-n vis! ! ...

Caii voștri, am lăsat, străinii să-i ia
Și mirosul greu, de tabără să
Se țină de tine! ! ...
Cu toate acestea, nu vreți, a vă ierta
Și nici așa, nu vă-ntoarceți la Mine! ! ! ...

Mai rău, decât e decăderea, visați
Și decât Sodoma și Gomora, vă purtați.
Dar fiindcă-s hotărât, să-ți fac astfel,
Fii pregătit să-L întâlnești pe
DUMNEZEUL Tău Israel.

El preface zorile în întuneric,
Și umblă, pe înălțimile pământului,
Un munte mare, face, dintr-un petic
Fiind Creatorul munților și-al vântului! ! ! ...
„ DUMNEZEUL OȘTIRILOR E NUMELE LUI”


Moldovan Pavel/07. noi. 2020