De ce, Dumnezeule?

De ce durere?
De ce războaie?
De ce boală?
De ce ură?

De ce orbire?
De ce depresie?
De ce orfani?
De ce săraci?

De ce despărțire?
De ce morminte?
De ce schilozi?
De ce nerozi?

Întrebări neroade,
Dar relevante
Din inimi triste,
Pline de durere.

– Omule dragă,
Ești icoană rară,
Eu te-am creat
Cu chip minunat

Ești ca o pecete
Pe inima Mea,
De-aceea la cruce
Am plătit vina ta.

În spate la durere
Și la războaie
Ca și la ură
E vechea boală

Este păcatul
Și necuratul,
Mult întuneric,
Răul nemernic

A Mea iubire
Și nemurire
E propria viață
Ce-a fost plătită

Prețul de sânge
E-a Mea iubire
Și-a Mea-nviere
E-o garanție.

Dincolo de toate,
De trista moarte,
E-o nouă viață
În a Mea Casă.

Vino la Mine,
Suflete triste,
Crede-n Cuvânt,
Al Meu Legământ.

Dincolo de mormânt
Eu Sunt Cel ce Sunt,
Veșnic Dumnezeu,
Te chem să fii al Meu.

Azi dacă Mă auzi,
Să nu Mă respingi,
A mea veșnică iubire
Te cheamă la Mine.

În veci să-ți fiu Tată,
Să-ți dau moștenire,
Să ai prin credință
Daruri veșnic sfinte.
Simion Ioanăș