Țefania *

Împotriva Ierusalimului
și a lui Iuda
( În vremea lui Iosia)

În cumplită mânie, ca a potopului
Ridicatu-sa aspru cuvântul, Domnului,
Vorbind astfel prorocului:
”-Voi lua totul, de pe fața pământului”
Oameni, vite, pești, păsări și pietre de poticnire
Pe cei răi cu ele odată și-ntreaga omenire! ! .
Domnul își va întinde mâna, împotriva lui Iuda
și împotriva Ierusalimului,
Va nimici Baalii cu-a lor slujitori, ce depun toată truda.
Acreala, veninului
Și preoților săi,
-Amărala ciulinului-.
Celor ce se-nchină pe acoperișuri,
Oștirii cerului, jertfind sub tufișuri,
Și celor ce se Jură, pe al Domnului Tron,
Dar și împăratului lor, Malcom.
Pe cei ce, de Domnul, niciodată nu-ntreabă
Și pe cei de la Domnul, întorși în lumea largă.
Și la omenirea beteagă! ! .
Tăceți înaintea, Marelui Stăpân Dumnezeu! ! ...
El pentru, jertfă-Și aduce obolul, Său!
Și pe oaspeții săi i-a primenit,
Cu-n cuget curat, de Sine Sfințit.
Pe prinții și pe fiii împăratului, îi voi pedepsi,
În ziua Jertfei aceleia,
Și pe toți cei, ce cu haine străine,
Se vor îmbrăca și viața lor
N-o vor îndrepta,
Pe cei, ce pe Stăpânul lor, îl vor necinsti
Pe ei de moarte, nu-i voi izbăvi.
Într-un cartier vor fi strigăte de jale,
Și urlete fi-vor la porțile sale...

Pe dealuri, prăpădul e mare,
Se moare, se moare, se moare.
Plângeți ai lui, Macteș, locuitori
Că toți din Canaan, vor fi nimiciți

Cât timp făceau comerț, erau fericiți
Și bogați, ca polenul pe flori.
Dar azi cu toții sunt nimiciți,
Și cei bogați exterminați! ! .

Ierusalimul va fi scormonit
În lumini de felinar,
Și cel ce stă liniștit, în cugetul său,
Zice”-DUMNEZEU-nu va face nimic
nici bine nici rău.”

Toate averile lor, vor fi o ruină.
Tot ce fac, cei cu dare de mână,
La nimic nu le-aduce folos.
Tot ce-au construit, sa-ntors pe dos.

Acea zi, e o zi de mânie,
O zi, de necaz și de suferință,
De-ntuneric, nimicire și urgie
De ziua aceea, numai Tatăl știe,

Ozi-n care strigăte de război
se întrec,
În care-o să sune, un corn de berbec.
Și-i război, cu orice cetate,
Ori luptă acerbă cu, turnuri înalte.

Atunci, omenirea va fi la strâmtoare,
Bâjbâind, ca orbul grăbit pe cărare.
Și asta, fiindcă n-au ascultat, pe Domnul,
Ajung sânge și hoituri,
Când răsună cornul.

Aurul și-argintul, de care se-agață,
Nu pot cumpăra, o oră de viață.
Și soarta lor, e atât de amară
Căci Domnul, atunci tot ce e-n țară,

În ziua aceea cumplită omoară! ! ! ...
-------------------------------------
Țefanyah *-(cel ascuns de Yah, răpit? ! ? ... )
Moldovan Pavel
29. OCT. 2020.
ALBA