S-a dus săptămână pe undă
Şi soarele-n văi se scufundă
Şi-i tristă lumina profundă
Când noapte pământul inundă...

S-a dus şi nicicând n-o să vină
Pierdută lumină divină
Când suflete tari în grădină
Ascund împietrire de tină...

***************************

De ani mă tot pierd într-o rundă
De parc viu cu Masa Rotundă
Prin Poarta Tăcerii mă-ascundă
Coloană Finită de umbră...

Şi-aştept, tot aştept zi să vină
Lumina luminilor lină
Senin să răsară din tină
Eternul Sărut fără vină...

***