Trăiri adolescentine


Erai, ca o rândunică
Cu privire expresivă,
Nu te-am înțeles, fiindcă
Nu gândeam, în perspectivă...

Dar și azi, găsesc o cale
Gândul, să-ți fure privirea,
Reascult vorbele tale,
În, hipnoză-n toată firea! ...

Nu am ascultat, mă mir,
De chemările-ți duioase,
De pe-obraji, de trandafir,
De pe buzele-ți cărnoase.

Dup-atât amar, de vreme
Chipul ți-l revăd, în minte,
Te vedeam, atât de pură
Și, atâta de cuminte! ! ...

Ca de marmură, ți-e fața
Eu, mi te doream zeiță! ...
Oricum mi-ai schimbat, viața,
Cu a inimii cheiță.

Mi te-nchipuiam pe soclu,
Fiind ca Venus, de frumoasă
Părul de-abanos, în cocul
Ce părea-n amurg mătase...

S-adus, totul, într-o clipă
Toate trecătoare, fiind
Acum, litera adâncă
Sapă-n piatra de mormânt

Scris un nume, de curând! ...

Dumnezeu, doar El decide
Și traseaz-un drum-nainte
Care din a noastră, vină
Se sfârșește-ntr-e morminte! ...

Moldovan Pavel
05.06. 2022.
A L B A