La Muntele Rugăciunii Horeb
Din a umbrelor morţii vale
Neguri albe mă-nvăluie-acerb
Astupând a luminilor cale...

Şi fiori mă cuprind şi mă-ntreb
De-aş putea către tine agale
Suflet gol şi trudit să-l îndrept
Spre-a odihnelor calde ocoale...

Şi-n fântâni pasiunile fierb
Ameţind adâncimi abisale
Şi se-aude un urlet de cerb
Curcubee-adăpând peste zare...

Şi sunt singur şi-i linişte-n verb
Şi oprită-i o clipă-orice boare
Când din cerul deschis pe Horeb
Coborât-a Iehova-n cărare...

***