Dintr-o doară un gând mă doboară
Şi-n zală albă strâns mă-nfăşoară
Că n-o să mai vie-n zbor primăvară
Şi n-o să-mi mai fie-n dor altă ţară...

Că-n neştiute zări gând măsoară
Timp mut şi spaţii strânse-n afară
Şi-nspre oculte spasme spre seară
Tot universul zace-ntr-o doară...

Şi-ntr-o tăcere patriarhală
Ape şi Duh Sfânt mă împresoară
Şi-n vântul tainic gând alb coboară
Să-nvie suflet suflând a vară...

***