Nu ai ce să faci, nimic, nimic
Totul se îndreaptă spre tărână
Şi din tot ce eşti măcar un pic
Nu rămâne-n urmă nici o urmă...

Din al vieţii-odată galben spic
A rămas doar pleava fremătândă
Vânturi răscolind-o inamic
Umbra vieţii-n gheare să o prindă...

*******************************

Tu nu te-întorci şi eu nu văd nimic
Decât a timpului albă ţărână
Şi ochii-n vid mă dor şi mă despic
De dorul Tău fără de formă umbră...

Rămâi... , atinge-mă măcar un pic
Să ştiu ca sunt, că nu sunt doar o urmă
În praful lumilor făcut nimic
Fata Morgana-n zare tremurândă...

***