De-o vreme, de vremi şi de încă jumate
Padure de ceţuri de Tin' mă desparte
Si-i noapte prin sufletul gol plin de şoapte
Si-s astăzi mai singur ca ieri şi-s pe moarte...

De-o vreme, de vremi şi de încă jumate
Iubirea se scurge prin pietre crăpate
Se-ntoarce-n adâncuri neîngemanate
Rănită, uitată, lipită de moarte...

************************************

Iubirea-i, Părinte, Mister, este Moarte
La capăt de drum, printre neguri şi şoapte
Se-aşterne tăcerea eternă pe toate
De-o vreme, de vremi şi de incă jumate...

Şi-n zorii de zi, din adâncuri uitate
Răsare Iubirea, ne'nvinsă de moarte
Pe cerul cel nou luminând umbre, şoapte,
De-o vreme, de vremi şi de inca jumate...

***