Covid 19(Var. îmbunătățită și completă)

Oameni buni, nu mai oftați
Stați în case izolați,
Că trăiți cu siguranță,
Dacă stați mai la distanță...

E un virus, dând o boală
Ce-n masă lumea omoară,
Și ca să vă protejați,
Cu clor mâinile spălați! ...

Nu dați, mâna între voi,
Că muriți ca în război,
Nici nu vă îmbrățișați
Să nu vă contaminați! ...

Așa virus dă, Wuhanul,
Că ucide și la anul,
Schimbând, masca ucigașă
Umblă liber ca un pașă! ! ...

Stă-n gât două săptămâni
Și dă iama, in plămâni
Luat de la lilieci,
Va fi între noi, în veci! ! ...

Îl luăm de la vecini,
Deci, să ne spălăm pe mîini,
Și în nări, să punem clor
De visăm la viitor.

Se ia de pe pahar, la birt,
De la bețiv înrăit.
Ca și omul, biruit
E apilpisit de spirt! ! ! ...

Sau luat măsuri, din vară
De-i pus rezervor, pe scară
Cu soluții ce-l doboară,
Și se pare-l chiar omoară.

Simplu se ia și la cei
Îmbrăcând, halate albe,
Îi atinge și pe ei,
Să-l împartă mai departe! ...

Apoi, intră-n farmacie
Pe-o rețetă de hârtie.
Se întorc, români, acas
Purtându-l pe auswaiss,

În spitale-ncinge, hora,
Spre necazul tuturora.
Luptă singur, dar tenace
Și nu, prea avem, ce-i face.

Se plâng preoți, Înalți tare,
Că stau, singuri, în altare.
Nu au, cum să predice
Ăstei lumi eretice! ! ...

Dă o boală, tare șoadă,
Are cap, dar nu și coadă,
Bagă în pământ, grămadă.
În întreaga Europă

Se-nhumează, fără popă
Treaba-i dată, la gradați
Și-o mulțime de soldați! ...
Ce se simt amenințați.

Atacă cu prisosință
Indiferent de credință
Făr să-ntrebe omul ce-i
Doar dă buzna, peste ei

Pe creștini sau pe evrei
Omoară și musulmani
Pe săraci sau cei cu bani
Și ucide mulți din ei.

Armata, ce-i implicată,
Plină de zel morții poartă,

Departe, de casă-i duc
Și-i îngrămădește-n în groapă
Astupându-i laolaltă,
La asta, munca-și reduc! ...

Că știu că-s făcuți din lut.
Transportă, morții-n, mașini,
Mari de transportat soldați
Și-n acelea etajați.

Duc miros, în urma lor
Specific cadavrelor! ! ...
Și-i îngroapă, ca pe câini,
Fără slujbă sau sobor,

Alții-s arși la cremator.
Dumnezeu s-a mâniat
Fiindcă lumea l-a uitat,
Este crasă isterie,
Nu se mai găsesc, sicrie! ! ! ...

Mulți, de boală, biruiți
Lasă frați, copii, părinți,
Oameni, fără viitor
Parcă ies, din abator
În saci, vai de mama lor! ! ! ...

Se intoarce-apoi, acasă,
Frumusețea cea cu coasă,
Să îi ia, și pe ceilalți,
Nu-i consultă, pe prea-Înalți.

Virusul, e-un fel de vamă
Ce se dă, ca o pomană,
Se simte bine și-n soare,
Și-a propus, să ne omoare! . .

Vara, pe călduri, pogane
Gem bolnavii in saloane,
Și așa asfixiați,
Deja-s niște condamnați! ! ...

Iarna, mai rău, condamnați
Stau sub pătură-nghețați,
Prin, câte saloane, treci
Doar calorifere reci...

Disperați, rudele lor
Pun, calorifer pe-ulei
Și cei mulți, aeroterme
Alții se-ncălzesc cu perne.

Toate, consumând curent,
Asta pân, la un moment
Că-n loc de a da, căldură,
Sunt, asfixiați de fum

Și ajung pe, paturi, scrum
Ard aerotermele,
Rămân reci, guvernele! ! ...
Că stăpânii-acestei nații
Amintesc, c-au greșit alții,

Guverne, care-au trecut
Care habar n-au avut! . .
Și-acum de n-ar fi fost, nimic
Nu le-ar fi păsat vre-un pic! ...

Își shimbă și tactica
Vizând, chiar și-Antarctica
Invadează multe, iurte
Virulența și-o ascute...

Deci, păziți-vă români
Și spălați-vă pe mâini! ...
Cu apă și mult săpun,
Nu vă mire ce vă spun...

Se-nmulțește-n, corpul tău
Explodează-ți face rău,
Este el mărunt, da-i tare
Nasu-i, poarta de intrare!
Nu dă cale, de scăpare.

Se întorc, jitani în masă,
Iar la, traiul de acasă
Cu greu, pot să mai ciordească,
Fiind nevoie, să muncească,
Dacă vor să mai trăiască! ! ...

Umbl-acest virus în cete
Crește-n, ultraviolete
Se-odihnește, mult, se știe
În batiste de hârtie.

Folosește și latrina
Să-ți contamineze mâna,
Și-i atâta de mizer
De e strigător la cer! ! ...

Chiar dacă-l lauzi” și-l perii”
Îți face numai, mizerii
Pe când crezi, că te evită

Pentru el ești simplă țintă
Cât de tare te-ai abține
N-ai cum, să-l vorbești, de bine
Deși-i chestie, măruntă
Te frământă ca pe-o turtă@! ...

Pe celule, e fixat,
Ca o cheie în contact
Pe cât de mărunt, ne pare
E decît Samson mai tare!

Nu-l amuză nici, idila
Din povestea cu Dalila.
Dacă fugi de, izolare
Poți gândi calm, la răcoare.

Îl recunoști, dintr-o mie
Parcă-i, puf de păpădie.
E-așa, mic, că nu îl vezi
Da-i puternic, de nu crezi...

Adus și de praf și vănt,
Nu are nimica, sfânt
Dacă vrem să mai trăim,
Trebuie să-l prevenim.

Țări bogate, prea puțin
Investesc pentr-un vaccin,
Ce nu dă imunizare
Pe o perioadă mare! ! ...

Ministerul de interne,
A luat măsuri, de-o vreme,
Ce deși-s dure de tot,
Pe destui îi doare-n cot.

Dumnezeu, ce ne-a făcut
După al, Său chip. din lut
Va decide câți, de boală
Virusală or să moară,

Cu post și cu rugăciuni,
Mai poți aștepta, minuni,
Dar făcând, ce nu se cade,
Faci brusc treizeci-șopt, de grade.

Și tot, Domnul, stabilește
Rata de bolnavi, cât crește
Și căți dintre infectați,
Mai pot fi, încă, salvați.

Și ce mai poți, spune frate,
N-avem măști, n-avem halate? ? ! ...
Din rezervele, de stat
Toate s-au vaporizat,
Pe bază de, semnătură,
Că nici un român, nu fură.

Se transmite, prin strănut,
Și mai sigur, prin sărut,
Și prin, tuse, foarte bine
Dai, celor de, lângă tine.

Cei ce suferă, cu capul,
Fac totul, să-l ia și altul,
Fără mască și mănuși,
Bătând la mai multe uși! ...

Ca să mai auzi, de bine,
Șansele, sunt prea puține,
Cu, comportament sinistru,
S-a dat și la prim ministru! ! ...

Fiind perfid și virulent,
A dat iama-n parlament,
Pregătind, atent, momentul
Să rărească parlamentul.

Cât de mică-i talia,
A învins Italia.
S-a pornit, cu grabă mare,
Peste limbi și mari popoare! ...

Griji de chei cuier și clanță
Țineți-vă la distanță! ! ...
Cum, în Gange, se spăla
India o zăpăcea! ! ...

N-au locuri, să îi ingroape,
Ci pe foc de lemn, vor arde.
Chiar de stai în carantină,
El, te are la-ndemână,

La reguli, nu se supune,
Nu prefer-o regiune,
Atacă, toți pământenii,
Ca, la împlinirea vremii,

Lumea parc-ar vrea
S-o shimbe,
Nu-i permite, să se plimbe,
O ține-ncuiată-n casă,
Nici, la piață, nu o lasă

Îți aduc, străini, o pâine
Să-ți ajungă, pân poimâine,
Problema care se pune”
Mai stai locului române! ! ... ”

Chiar dacă-n, trei patru luni,
Te-nchid, iar dar la nebuni! ! ...
Unde vin și se, tot duc,
Mai rău, ca la balamuc.

Ajung, medicii-ntr-o zi,
Să-l ia de la A. T. I.
Obosiți și-ai nimănui,
Mor de virulența lui! ! ...

Mulți, din cei blocați acasă,
De boală nici nu le pasăm,
Capul, nu vor să îi doară,
Și beau până stau să moară...

Unii, nu mențin distanța
De-aceea își pierd speranța,
Fiind bolnavi, de-a fi salvați,
Și se sting, chiar fiind tratați...

Îi îmbolnăvesc, pe alții,
Care-ar vrea, ieftin să scape,
Chiar dacă-au avut, ablații
Sau boli multe-asociate! ...

Poate de-am avea vaccin,
L-am mai ogoi puțin,
Cu-n dram, de specifitate
Ar gusta și el din moarte! ! ...

Are în particular

Că nu moare nici în var,
Ca și particularitatea,
Că, e văr primar cu moartea.

Nici având, nervi de oțel,
Nu poți, să nu fugi, de El,
Că-n loc, de imunitate
Lasă doar spaimă și moarte...

În întreaga, Europă
Mulți, ucide și sufocă,
Face-n Spania ravagii
Tușesc, de-și udă, nădragii

Omoară, în lumea, toată
Ocuprinde îi dă roată
Cei ce scapă, de-astă boală
Sunt supți ca o portocală.

Tușesc, luni și săptămâni,
Și fac apă la plămâni,
Sunt tare, astenizați
Și par mai civilizați.

În lăcașuri mari de cult
Nu se predică demult
Ca să țină predică
Celor din biserică

Urmăresc, atent, de-acasă
Prin mijloacele, de masă
Intenet, televizor
Fac mesajul, mai ușor

Și mai lesne priceput,
Chiar și pentr-un surdo-mut,
Oamenii, se-mpărtășesc
Doar atunci, când o pățesc,

Preoții, nu poartă mască,
Chiar de-ncep, rău, să tușească
Încât lasă pe colivă,
Stropi vizibili de salivă...

Nici un domn, nici vre-o cucoană,
Nu mai pupă, vre-o icoană.
Unii-s predispuși, la caznă
De mai trag, câte-o agheasmă.

Rotunjind, comorile
Vin acasă ciorile.
Răcnind, în autobus
De rămâi fără auz.

Poartă, haine, colorate
Aătând că-s mai aparte
Cu ținute înflorate.
Și mutând, șatra, pe roate

În mașini ce fac paradă,
Cum românii pot să vadă
Doar la unii din aleși
Nici aceștia nefiind, deși.

La, prima impresie
Ies dintr-o depresie
Și, nu trece, ceas, sub soare
Divizia să nu zboare...

Pân a se contamina,
Mai ciordeau, câte ceva
N-am nimic, cu acești zmei,
Dar, tușesc de scot scîntei,
Purtând, virusul cu ei.

Virusuri dau, de pe buze,
În accesele de tuse,
Nu poartă, niciunul, mască
Că-s de viță boierească.

Și nu pot, să se-njosească
Punând mâna să muncească,
Ca nu cumva s-o, mierlească
Într-un accident de muncă,

Mai degrabă, nu mănâncă
Se apuc-a cerși, la alții
Că-s de multe generații.
Și îți cer bani cât mai mulți,
Unii-adevărat, desculți

Și se țin toți scai de tine
Să le dai șă-și ia o pâine

Nu-ți cer alții pănă mâine
De-i refuzi te-njură bine
Nu știu ce-i aia rușine.

Boala e molipsitoare,
Cu semne, particulare,
Te lasă fără miros, fără, gustul
La mâncare,
Și dă dureri musculare.

N-o poți duce pe picioare,
Nici nu mai poți, ventila
Aerul prin gura ta,
Că prinzi a te sufoca! ...

Te iau friguri, vlăguit,
Simți, asperități în gât
Și pe, bronhii și trahee
De-aștepți, pe-aia, să te ieie

Nu-i treabă utopică,
Criza economică,
Care de prea, mari, nevoi
Duce direct, la război
Că-i, deja, chiar între noi.

Din război, deriv-o boală
Foametea universală! ! ! ...
Care poate să omoare,
Cât cinci bombe, nucleare.

Doar azi, mâine, ne pun cip
Să nu mai, vindem, nimic
Și nici nu, vom cumpăra,
Cum drept, spune Biblia.

Cunoștința-n, ăst timp, crește
Și știința, se mărește,
Mamona dă altă boală,
Tot, la scară mondială.

Are-așa, sume de bani,
Vrănd să cumpere, sărmani
Pe dezbrăcați și desculți,
Că aceștia-s cei mai mulți! ! ...

Și nu caută, bogați
Că demult, sunt, cumpărați
Caută câțiva netrebnici,
Pe pământ, cei mai puternici! ! ...

Ei sânt cei, ce fac doar rele
Și se laudă cu ele...
Și pe cei ce mint, popoare
Să ajungă, să se-omoare.

E cel ce provoacă, moarte
Nu caută nestemate,
Că le-a dobândit, pe toate
Adună doar suflete,

Oprind, să se mântuie
Vrea, mărire, strălucire
Să poată-nfrunta, pe Mire
Și-armate superdotate,

Pregătite, pentru moarte
I-omoară pe cei care,
Îi pun nervii la-ncercare,
Își are armata lui,

Stăpân, fiind, pământului
Numai să mai treac-un, pic
Va rămâne, un nimic
Cel ce pune bani-n plic
Care-acum, în încercare

N-au, cea mai mică, valoare
Îl oprește, Dumnezeu
Și-l lovește, foarte rău
Punându-l, la locul său.

În gheenă, la foc mic,
De-l lasă fără nimic,
Doar dureri și multă jale,
C-a întors, mulți de pe Cale! ! ...

Făcuți, sclavi, pentru-o mâncare
Căt, nisip pe țărm, de mare
Cu pecetea lui, pe mână
Dumnezeu nu-l, mai amână...

Pregătindu-i, un foc mare

Și mult chin și multă jale.
Slavă mare DOMNULUI
Care-aduce pacea lui
Cerului, Pământului,
Că sunt toate ale Lui,
Duhului și Mielului,
Pentru veacul veacului! ! ! ...

Moldovan Pavel
Scrisă in 2020.