Om cu defect făcut perfect
De de Cel mai Mare Arhitect! ! ...


Sunt, zic, privind la ceruri sus
De-un gând al învierii, dus
De-acceptă, frate, Lui Isus
Și, Tatălui, netrebnic rob
Cu grijă, de a-i fi supus,
Și Lui și Domnului Isus.
Și-ndată, las privirea jos,
Orbit de Slava Lui Hristos,
Ca omul cel mai păcătos...

Și știu, că nu-i,
Vre-un un om, perfect,
Avem cu toți câte-un un, defect
Dar, am putea ca fiecare
Cât, poate să trăiască drept! ...
Să-nfăptuiască ce-i corect,
Să nu trăiască, la-ntâmplare
Măcar, în săptămâna mare,
Cerându-i Tatălui iertare! ! ...

Să nu trăim în dezbinare,
Să cerem fiecare-n parte,
Să ștearg-a noastră răutate,
Să o alunge, că El poate
Cât mai, departe, de cetate
Să ”opereze” nedreptatea,
Minciuna, crima, răutatea
Care pot să ne aducă moartea,
Și să pună-n loc, dreptatea
Iubirea, ca și pacea, Lui,
Și să mulțumim Domnului! ! ...

De, toată, bunătatea Lui,
Și-i mulțumim, ca niște fii
De tot harul renașterii,
Cu mari, mulțumiri, Domnului
Pe muntele Sionului,
Să înălțăm, Numele Său,
Ziditor și Domn și Dumnezeu.
Fiindc-am, greșit, trăim regret
El ne știe, ca, Arhitect
Al omului de la-nceput,
Pe care perfect, l-a făcut! ! ...
Din, duh de viață și din lut.

Voi recunoaște, c-am greșit,
Fiind de, Diavol, ispitit
Nu am rămas cum ne-a tocmit
Deși la timpul, potrivit
Cu mare grijă ne-a vorbit,
Prin grija Sa ne-a, prevenit
Să ignorăm fructul oprit,
Ce-atâtea, vieți fără sfârșit
Într-un moment nepotrivit,
Cumplit, sufletele le-a otrăvit! ! ...
Chiar eu, am fost nesocotit,
Trăind degeaba, pe pământ
Până pe Tine, Te-am primit.

Căci Milostiv,
Ai fost zdrobit,
De biciul unui răzvrătit,
Mi-ai, amintit, că te-ai jertfit.
Dar iată că, curând, se-arată
Ziua, cea mare și-nfricoșată,
Când Domnul Slavei, se arată
Spre-o meritată, judecată
Acelor nechemați de Tată.
Tată prin, Hristos, m-ai primit
Când eram, tare ofilit
Să-nvăț ce-nseamnă, fericit,
Stăpân, Prea-Înalt
Și Domn iubit
A, Ta, chemare de iubire
M-a dus, prin mare prigonire
Spre al Bisericii, Sfânt Mire! ...


Deaceea azi, plin de uimire
Mă aflu sub a Ta-ngrijire,
Chiar și pe-un trecător pământ,
În cea mai mare fericire,
Ce n-a mai fost, de la zidire...
Cu Tine am, un Legământ,
Să răspândesc, al Tău, Cuvânt
Să fac fapte plăcute Ție,
Și sunt un sfânt în devenire! ! ...
Căruia i-ai pus în fire
Să cheme lumea la iubire,
S-o cheme, la mari bucurii

Ce nici, nu le pot, defini
Curând, foarte curând, Tu vii
Să fii în Cort cu oamenii! ! ...
Viață, s-avem în veșnicii,
În slava-n care, l-ai creeat,
Pe-Adam, la început de veac
Zidit, la începutul lumii
În ziua, șasea, a genunii
Slăvite, Unic, Împărat,
Și Dumnezeu Adevărat! ! ! ... .

Moldovan Pavel
14.06. 2022.