Mândria!

Voi frânge mândria puterilor voastre,
Voi face ca cerul sã fie de fier;
Si-atunci n-or mai fi nici zãrile albastre,
Iar pãmântul de-aramã v-a fi prizonier.

Cãci mândria inimii va dus în rãtãcire,
Pe voi, cei ce locuiti sus în înãltimi;
Ea însãsi mândria va dus spre pieire,
Desi vã priveati ca pe niste heruvimi.

Mândria ea merge 'naintea pieirii
Si prin ea cel mândru coboarã în jos;
Si chiar ea trufia-i 'naintea cãderii,
Dar ele vor fi zdrobite-n Hristos.

Si astfel cel rãu a zis cu trufie:
EL DOMNUL NICICÂND NU VA PEDEPSI!
Crezând cã viata e doar filosofie,
Si prin ale lui vorbe, mereu oropsi.

Cãci Domnul va face sã înceteze mândria
Acelor trufasi si El va doborî;
Si cel asupritor nu v-a avea tãria,
Pe cei credinciosi a îi stoborî.

Si-atunci Babilonul, podoaba împãratilor
Si falnica mândrie a vestitilor haldei;
La fel ca Sodoma sfârsit -au vremurilor,
Cãci Domnul ostirii hotãrî pentru ei.

Si El azi doreste sã rusineze mândria
A tot ce e mãret dar si strãlucitor;
Iar Domnul ostirii va indepãrta trufia,
Ce nu va mai domni pe veci în viitor.

Cãci inima trufasã este o mare scârbã
Si-n ochii Domnului, ea nu va dãinuii;
Si hotãrât rãmâne cã orisicare vorbã,
Ce are-n ea mândrie, ea se va nimicii.

Cãci este -o zi aleasã de cãtre Domnul Isus,
Pentru zdrobirea omului ce -i mândru si trufas;
Si-apoi plecat, smerit v-a fi mereu supus,
Iar pentru Împãrãtie fi-va un bun ostas.

Amin

Bivolãrie, 03.11. 2020
https://youtu. be/eq5cQrm21Lw