Cine ne va arăta fericirea?

Mulţi zic: „Cine ne va arăta fericirea?”
Eu însă zic: „Fă să răsară peste noi lumina Feţei Tale, Doamne!”
(Psalmul 4)

O perdea de nori albi acoperă slava,
Departe de cer, Câmpia, și dumbrava,
Chiar de e tăcere, chiar din depărtare,
Isus mijlocește, Isus dă iertare.

Când mantaua iernii se întinde pe câmpii,
Ochii mei așteaptă un semn din veșnicii:
-"Vremea ce vine, va fi bună sau mai rea,
Și  cine ne va arăta fericirea?"

O rază albă se arată pe cer,
Cu îmbrățișări sfinte pentru  Israel,
Parcă îi vorbește inimii mele:
"-Fiecare fulg va deveni scânteie!

Iubirea lui Isus  gheața o topește,
Negură și umbre, El le risipește,
Cerul și pământul demult nu și - au vorbit,
Isus, cu firul iubirii, i - a împletit!

Isus  vrea încă  pentru voi a mijloci,
Tu ești via Sa, tot El te va îngriji,
Ai anul acesta, lucrează cu folos,
Să aduci și rod, de ești via  lui Cristos!

Umple-ți  mlădițele  cu raze de soare,
Să înflorești, să faci muguri de răbdare,
Intinde-te spre Lumina Feței Sale,
Lui Isus Cristos să-i cânți osanale!"

-În inimă, Doamne, să - mi dai bucurie,
Mai multă decât rodul viței de vie,
Parfumul florii  din a cerului luncă,
Să rămână în firul iubirii încă!


  Sfințește balsamul și trimite-l  de sus,
Pentru bolnavii ce speră în Tine, Isus!
Pace și iubire, bob de grâu dolofan,
Îndurare-Ți cerem  și  pentru Noul an!