Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul! Slava Ta se înalţă mai presus de ceruri. Când privesc cerurile – lucrarea mâinilor Tale, - luna și stelele pe care le-ai făcut, îmi zic: Ce este omul, ca să Te gândești la el? Și fiul omului, ca să-l bagi în seamă? L-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu și l-ai încununat cu slavă și cu cinste. I-ai dat stăpânire peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui: oile și boii laolaltă, fiarele câmpului, păsările cerului și peștii mării, tot ce străbate cărările mărilor. Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul! Ps. 8:1-9. Omul - minunătia creației lui Dumnezeu, încununat cu slavă și cu cinste, omul - o făptură atât de minunată, dupa chipul și asemănarea Lui, stăpân peste creația mânilor Sale divine, așezat în grădina Eden. Armonie, mireasmă de Cer, strălucire, frumusețe, lumină, soare, înconjurat de binecuvăntari, scăldat în dragostea Creatorului Său, dar totuși, cu o opțiune liberă: de a alege. De atunci și până la prezent, omul, atât iubit de El, a fost liber, liber în activitati, alegeri. De ce? Dumnezeu nu vrea o dragoste impusă, nu un robot, o mașinărie. Dând rațiune omului, i-a pus în fața două căi și omul a ales, dar și atunci, Marețul și Minunatul Zidar în dragostea-I nemărginit de mare, se gândi cum să-l smulga din blestem și alcătui un plan de Salvare: o lepădare totala de sine, un tron lăsat, o iesle, o slujire, o cunună de spini, o cruce, un Calvar... O Jertfă, ce nici odată nu va avea comparații și iarăși: alege, alege creatură minunată, atât de mult iubită de Cel, ce te-a creat! Ce bine-i de ales Viața! Ce Har să-i înțelegi Iubirea!!!