Taine
Autor: Nicholas Dinu  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de nichodin in 27/01/2007
Suntem făcuţi din lut, din ţărână
Şi-n ţărână ne vom întoarce.
Avem, inerent, o fire păgână,
Şi-n fire, pierzania zace.

Firea e cuibul în care-odrăslesc
Patimi, ispite, păcate...
Ca puii, acestea se nasc, apoi cresc
Şi-ncet, ne conduc înspre moarte.

E pusă în noi şi-o scânteie divină
Suflul de viaţă, de sus.
Spirit etern şi lut din Grădină
Toarse ca lâna pe fus.

În spirit se-ascund lumi creatoare
Lumi de idei neştiute;
Latente, în pas de neantizare,
Ori repezi ca zveltele ciute.

În trup hibernează sămânţa de moarte
Încolţind puţin cu puţin.
În spirit stau taine, cum slovele-n carte.
Şi el odrăsleşte-un destin!

Atâtea valori în fiece om –
Zumzet, ca-n stupul de miere!
Sigur, suntem unicate, şi-n gnom
Tezaure stau şi mistere.

Viaţa aceasta, atât cât ni-e dată
Nu e la voia-ntâmplării!
De ea vom da socoteală o dată,
Trecuţi de penumbra-nnoptării.

Treptele vieţii-s înalte şi multe :
Zbateri, iubire, durere...
Le urcăm încet, munte cu munte
Şi-n toate, trudă se cere!

Învăţăm, ne trudim, ne-avântăm, rostuim.
Ajungem chiar oameni cu nume,
Genii vor fi poate unii! Amin?
Totuşi suntem prunci în costume!

Niciodată n-om fi stăpâni, prometei,
Infinitul nu ne va fi supus!
Ce e ceresc, mai presus de idei,
Ni se dă din Preaplinul de sus.

Ni s-a dat! Căci tezaurul cel mai de preţ,
Valenţa cea mai plenară,
E Isus, darul cel mai măreţ,
Cea mai nespusă comoară.

În El se-odihneşte gloria, toată.
În El vei găsi ispăşitul,
Spre El cu mirare şi teamă înnoată
Început, necuprins şi sfârşitul.

Alfa – Geneza, Omega – splendoarea,
Izvorul oricărui izvod.
Iată misterul! Iată cărarea!
Iată-al speranţelor pod!

El face viaţa cu rost, cu folos,
O umple cu roduri cereşti,
Numai tu, numai tu suflet gol şi agnost
Nu te vezi, fără El, cine eşti!

Nu, nu-l vei afla-n eprubetă. Cultura
Nu-ţi va vorbi de Isus!
Deschide în rugă, cu tremur, Scriptura,
Scrisoarea trimisă de sus.

Citeşte-o cum ai citi un răvaş de la mama
Prin locuri mundane plecat.
Citeşte-o cu sete şi lacrimi, luând seama
Cum să te smulgi din păcat.

Pe cel care-ţi spune: "Nimeni nu ştie",
Nu-l lua în seamă, nu-l crede!
Isus este cheia către veşnicie
Domn peste tot ce se vede!

El ţine în mâini etern nehotar
Destinul, răsplata, zenitul;
De la cel mai mic proton corolar
Pân’la atotinfinitul!

Nimic nu se mişcă în praful gigant,
În Totul creat, fără El;
Degeaba îl neagă miopul savant
Cu-atâta bravadă şi zel!

Există un timp de plâns, care vine,
Şi-o vreme de saţ, totodată.
O clipă ce Tatăl o ştie, şi-o ţine
În chivot divin încuiată.

Copile, tu ia acest cuvânt – adevăr,
Fă-i loc în mărunta-ţi fiinţă
Tot sanctuarul tău de-ntrebări
Se va lumina în credinţă!

Bogat într-o dulce esenţă de cer
Şi-un zâmbet de nedumerire,
Urca-vei pe trepte de har şi mister
Din moarte înspre nemurire.


25.ian.2007


este fantastica poezia asta.. incepe prin a descrie mediul in care Dumnezeu ne-a plasat apoi vorbeste despre lucrarea Domnului Isus si apoi omul, ca centru al atentiei Domnului Isus. Minunat
la TAINE
Este mai mult decat minunata aceasta poezie.Putem spune cu mandrie caci avem si in zilele noastre poeti de inalta calitate.Dumnezeu sa va binecuvinteze si sa reverse harul Sau peste toate aceste scrieri si inspiratii care sunt spre slava Domnului nostru.
Statistici
  • Vizualizări: 1521
  • Export PDF: 13
  • Comentarii: 2
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut incomplet
Opțiuni