Mă aplec cu sfiiciune Doamne înaintea Ta
Și Te rog ascută-mi ruga... vezi-mi Doamne inima
Căci acolo-s multe lacrimi ce în taină-am adunat
De când tot alerg prin lume și răspunsuri n-am aflat
Dar acum mă-ndrept spre Tine, Tată bun și iubitor:
Spune-mi de ce doare timpul și de ce vorbele dor?
De ce multele-ncercări lasă sufletul zdrobit
Și de ce sunt zile-n care nu mai simt că sunt iubit?
De ce uneori mi-e greu ruga să-mi înalț spre cer
Și sunt valuri multe, multe într-un trai ce-i efemer?
Mult aș vrea să știu Părinte de ce dragostea-i puțină
Și sunt mulți cei pedepsiți deși sunt lipsiți de vină?
De ce Doamne-n nopți târzii teama sufletu-mi pătrunde
Și îmi fură pacea sfântă pe a deznădejdii unde?
De ce trupul mi-e slăbit și credința-i așa mică
Și de ce simt uneori că-s pierdut și mi-este frică?
Doamne, multe întrebări mă frământă și de zi
Și oricât mă străduiesc răspunsuri nu pot găsi
De aceea azi Părinte vin cu-ntreaga mea ființă
Și Te rog să îmi vorbești dacă este cu putință
Totuși multele-ntrebări ce frământă mintea mea
Nu sunt Doamne importante precum e prezența Ta!
Dă-mi credință Tatăl meu să știu sigur că-ntr-o zi
Ai să mă aștepți ”acasă”... în ”casa” din veșnicii!

Vulcan-03-12-2021
Mary