Lumina-ncet coboară pe o undă
Ύn conștiințele-ngropate-n amorțire,
Vibrațiile-i încearcă să pătrundă
În firea ce se luptă să ascundă
Păcatul și ruina din simțire.

Cuvântul își găsește adăpostul
Ύn unghere ce par de mult uitate,
Atâtea amintiri ce-și caută rostul,
Altare ce induc în minte costul
Iertării, absolvirii de păcate.

Zidește Adevărul temelie
Și piatra de hotar Isus Hristos,
Aduce azi suprema Sa solie,
O poartă-n cer, un drum spre veșnicie
Și pentru sfânt și pentru păcătos.

Un trup însângerat și o colină,
O cruce și un Mare Ύmpărat,
Un suflet condamnat, fără de vină,
O Stea în întuneric, o Lumină,
Un gir pentru acel ce-a fost iertat.

2003, Deva- Lucica Boltasu