Nu mai vreau s-aud de boală, de suspine şi durere
Am închis cu lanţuri grele poarta sufletului meu
Căci e teama mult prea mare şi e lipsă de putere
Şi e locul mult prea mic pentru Cel ce-I Dumnezeu!
Astăzi gândul mă va duce către tot ce e frumos.
Voi privi din nou spre ceruri, voi zâmbi şi voi cânta...
Îmi voi împlini un vis... visul cel mai luminos
Şi voi învăţa din nou ce înseamnă... dragostea!
Chiar de va fi greu pe cale şi mulţi spini mă vor răni
Eu voi merge mai departe... nu voi renunţa nicicând
Căci mă va susţine dorul... dor aprins de veşnicii
Şi speranţa că va fi bine pe pământ curând...
N-am să las la mine-n suflet să pătrundă disperarea
Voi deschide doar iubirii ce aduce pacea sfântă
Iar atunci când peste boală se va instala uitarea
Voi deschide poarta larg să pătrundă tot ce-ncântă!
Nu mai vreau s-aud de moarte... am pus scut urechii mele
Ochii i-am închis... nu vreau să mai văd atâta chin
Voi lăsa ca al meu gând să mă ducă către stele
Şi-am să mă întorc de-acolo mai puternică! Amin!
Vulcan-30 -10-2021
Mary