Strofă 1
Părea adeseori că încercarea
E atât de grea și fără de final...
Și tot mai des, nu găseam rezolvarea
Și ajungeam să fiu luată de val.
Strofă 2
Părea că timpul sta în loc o vreme
Că eu mai sunt o clipă și un ceas
Luam în mână cartea cu poeme
Și mai scriam un vers, ca pe un ultim pas.
Strofă 3
Priveam mereu tăcută înspre stele
Și mă întrebam în gând: “De ce iar eu?”
Știam că sus, mai presus de ele
Privește înspre mine Dumnezeu.
Strofă 4
Nu am primit mereu răspunsuri clare
Dar începeam să mă gândesc la ceilalți
La oameni ce nu au de mâncare;
La cei care s-au despărțit de frați.
Strofă 5
Eu îmi puneam la rând câte-o-ntrebare
Îmi comparam problema mea cu-a lor
Și-am priceput, târziu, că fiecare-
Trece prin încercari, prin stări, prin dor
Strofă 6
Și-am înțeles că nu e suferință
Prea grea, prea dură sau amară
Ci Dumnezeu oferă biruință
Când nu ne dăm bătuți întâia oară.
Strofă 7
Doar îmi părea că eu le am pe toate
Și parcă mă certam cu Dumnezeu
Uitam că are planuri, și că poate
El doar m-a tot ferit de ce era rău.
Strofă 8
Și acum când înțeleg că orice lucru
De-l las în mâna Lui, e rezolvat
Atât de ușor se pare că e totul
Încât sunt fericit și-atunci când cad.
Strofă 9
Căci dacă am dureri apăsătoare
Știu că El este Medic; Cel mai bun!
Și dacă uneori trec printr-o încercare
Îmi e prieten, și totul îi spun…
Strofă 10
Nimic nu-i prea greu pentru EL
Eu mă încred și sunt mulțumitoare
Un Tată ce mă privește din cer~
De nu crezi, pune-L tu la încercare.
Strofă 11
Și-atunci când El va lua aminte
La rugăciunea ta, de orișiunde…
Vei înțelege, cât de plăcut se simte
Să ai un Dumnezeu care-ți răspunde!