DE CE ACEASTĂ RĂZVRĂTIRE A VREMII? ...



pentru că:
-Afundându-ne-n păcat
Toată Lege-am încălcat,
De credință am dus lipsă
ȘI-AM TRAIT, ÎN A TA LIPSĂ
Nu-n Lumină, ci-n eclipsă

În întuneric am stat
Și lipsiți, de judecată
Să ne crezi fără păcat
Dar lumina, ni-l arată

Și nu unul, mii și mii,
Ce le-am vrea acum, ascunse,
Am uitat, că Tu le știi,
DOMN, AL MULTOR VEȘNICII
Ce-s de-al Tău Nume, străpunse

Și de-atât de multe ori
Credeam că te păcălim,
Când din foarte, multe flori,
Am ales, floarea„PELIN„

pentru că:
-Dibuim ușor păcatul,
Nu pe-al nostru, pe-a lu altul,
Când păcatul ne e mare
Dăm vina, pe cine are,
Doar păcate mici și rare,

Cu-a lui păcate mărunte
ÎI DAM SFATURI, SĂ LE-ASCULTE
Abătîndu-l de se poate
Spre păcat, de neiertat
Să-i tăiem, din libertate,
Să nu fim singuri, în moarte.

Mai apoi, cu toată ura,
Am cam nimicit, natura
Deși, cunoșteam, Scriptura
Fiindcă am știut cuvântul

Că Tu, Doamne, vei distruge
Pe cei ce distrug, Pământul.
De postim, în Postul Mare,
N-o facem, pentru IERTARE
Ci cu găndul, la mâncare
La friptură și la mici,
Cum fac doar, copiii mici.

Am ajuns atât de răi
Că puțini mai sunt, ai Tăi
De credința noastră, mică
Ne dăm seama și ni-e frică,

Vrem să ne spălăm, pe mâini
C-am muncit, la doi Stăpâni,
Vrem să slujim, numai unul
Dar nu ne-ajunge, săpunul

-Pe ceilalți, îi contestăm,
Parcă n-au vreodat, dreptate
Timpul, a plecat departe,
N-avem când, să ne rugăm.

N-am trăi cerc vicios
Ca să nu putem ieși,
Că s-a coborât, Hristos,
Jertfă, spre-a ne Mântui.

Alegerea, ne-aparține,
De a ne lua, cu Sine
Ori departe, să ne-alunge
DOMNUL, OSÂNDIT, LA CRUCE.

Nu Te-am ascultat, Stăpâne
Pe El, cu-atât mai puțin,
De trăim zile puține
Având pe limbă, venin

Și totuși, pășind spre moarte,
Toți îngenunchem și plângem,
Recunoaștem, mari păcate
Sperând, că mânia-Ți stingem.

la genez-ai dat să fie,
O lume, fără să știe
De Egou, sau de mândrie,
Astea două-s de la cel
Ce L-ai izgonit, din cer.

El, se pare că-i stăpân
De-o vreme, pe tot pământul
Dar putine îi rămân
Cu care-și gătesc, mormântul

Oamenii, prin firea lor,
Foarte josnică și rea,
Au uitat mult prea ușor
De Isus și Yehova,

Își amintesc prea tîrziu
De-a Ta mare, moștenire
Prin care curge un râu
De iertare și iubire.

Când văd, unde-au ajuns,
AR VREA, SĂ SE ÎNTOARCĂ
Dar apa le-a pătruns
Vijelios, în barcă,

Azi, O. M. S. cere măsuri,
Cât de rapid, se poate,
Acum, plantați păduri
Cei ce-ați plantat, păcate

Credeați că trăiți veșnic
Palate construind
Dar sunteți muc, în sfeșnic,
Ce moare, fumegând.

Hai, suportați tot rodul
Mândriei deplasate,
Cei ce-ați grăbit, prohodul,
Propriului vostru, frate.

MIZERIA-I ÎN FLOARE
De ne cuprinde frica,
Viața trecătoare
N-a valorat, nimica,

Mândria ni-e pedeapsă,
Dogoarea, umbră deasă
Avem ce am iubit
Iadul, cu-o viață arsă

Și nu pentru o clipă.
Pe când lucram in vie
Vedem cum toți atomii
Plesnesc, în energie,
Am ars mulți carburanți
Și nu-i ce-a fost, să fie,

Natura, e stăpână
Pe-orice făptură vie
Și omul i-e supus
Căci fuge, de ISUS
Dar arde-o vesnicie
PRIN PREA REA, MĂRTURIE,

De-aceea, Doamne-aștepți
De-aceea, Ai răbdare
Pe mulți să îi îndrepți
Și să le dai, iertare.

Îi iei, pe cei cinstiți
ȘI UNII POCĂIȚI,
POCĂIȚI ADEVĂRAȚI,
NU PE TOȚI CARE-ȘI ZIC, FRAȚI.

Moldovan Pavel
15.08. 2021.