Generația botox.




Să fim atenți când ținem de plug
Să nu privim înapoi, la acel tăvălug
Ce lumea o schimbă, făcând să ne-amuze
Prin botoxul pus cu nădejde, în buze.

Cred că al ei ”naturel simțitor”
Era mult mai vesel și mai primitor,
De ce să arate, ca Cel rău, care-o plimbă,
Când chipul turtit și-l privește-n oglindă.

De ce tatuaje, tronând degajate
Pe frunte, pe mână, pe gât și pe spate,
Opriți-v-odat că fețele voastre
Îngrozesc copilașii, pe care-i veți naște

Și-atunci când maturi, poate că veți ajunge,
Își face și Dracul cruce și fuge
Voi, doamne alese, cu implant în obraz și în buze
Cu boturi de iapă și fețe confuze,

Duceți-vă pașteți, pe câmpuri deșarte,
Lipsite de-orgolii și de fluxul de lapte
Și voi” bărbați”tatuați și pe-obraz,
Încetați cu prostia, că n-aveți nici un haz,
Vagoane turtite, murdare de”gaz„

Nici iadul, ca rebuturi, n-o să vă primescă
Că limite are și tagma drăcească.
Dumnezeu, v-a lăsat sănătoși și frumoși,
Acum, bosumflați sunteți niște gogoși

Pe-o parte prăjite, fleșcăite pe alta,
Cu guri rânjite, tăiate cu sapa
N-aș avea treabă, de al vostru convoi
Dar lucrez grăbit și mă sperii de voi.

Când mergi în vizită la părinți
Că sunt bătrâni și vrei să îi vezi,
Îi sperii-ntr-atât că-și ies din minți
Nu-și cred privirii, chiar dacă-s trezi
Și se-nchină la toți sfinții, agățați pe pereți.

De ce voi făpturi, cu fețe divine,
Arătând de fapt atât de bine
Așteptați acum, pe uliți golani,
Urâte bufnițe-n căutare, de bani,

Generație-n stare
Să nu facă nimic,
Cu-n cap prea mare
Și-un creier prea mic.

Moldovan Pavel
26.07. 2021.