Ca unda unui val, Iubirea,
Lovește țărmul inimii,
Trăirile mi le inundă,
În zeci și zeci de simfonii.

Când văd natura înfuriată,
Privesc mai mult în orizont
Și văd acolo numai pace,
Și nu percep niciun afront!

Și nu aud nici val, nici tunet,
Nici vorbe spuse în răspăr,
Ci doar cuvinte din Scriptură,
Și Psalmi umpluți de Adevăr!

Iar când amurgul se coboară,
Peste ființa mea, eu sper,
Să văd în toate, orizonturi,
Lumina plină de mister!

Ușor să îmi pătrundă-n suflet,
Să uit, să iert mai mult, deplin,
Să-mi amintesc ce scurtă-i viața,
Iubind să spun mereu, Amin!

08/07/2021, Barcelona-Lucica Boltasu