Semne de întrebare


Venit-au vremuri negre, de nevoi,
S-au supărat planetele pe noi
Aruncă zvon de luptă in eter,
Coboară-n taină, pe Pământ, din Cer.

Pământul furios, își rupe scoarța
De îi ascunde lava, suprafața,
Se scutur munții foarte violent
Rupând, enorme baraje de ciment.

Iar oameni muți, înnebuniți de spaimă
Alearg-afar din case,
N-au timp să-și ia o haină
Solicitați de-o muncă, cu totul nefirească
Și cei ce n-au un loc plătit de muncă,
Urcă etaje multe, apoi în hău, se-aruncă,
Făcând mortalitatea în rândul lor să crească.

Un calcul simplu, nu poate să adune
Aâta egoism și-atâtea crime-n lume,
Capitalismul, cu-a lui economie de piață,
Te face să te simți pe-o pojghiță de gheață.

Vaccinuri antimoarte, ajung la cei bogați,
Nu la bonavii grav, ce vor pleca în moarte.
Primim cadou epidemii, cu virusuri trucate
Ce-s din „greșeală„ pe pieți „scăpate„

” Eroi„ ce se jertfesc, să-l piardă, pe Adam
Se convertesc atâția, la Islam
În lumea lor, atât de fantezistă,
Moarte-a ajuns, spectacol de revistă.

Sunt educați și-ntreținuți de ban
Primit și înmulțit, prin grija, lui Satan
Sunt unii, suspuși, ce-și savurează voia,
Cei lor supuși, își strigă nevoia.

De-aceea, tot timpul țintește sus,
La-nvățătura iubirii, ce-o degjă, Isus
Nu va zăbovi, Iubirea cea mare,
Vedem pui străini, crescuți de alte animale.

Ele, nefiind ca oamenii, rude de sânge,
Ce, Avizuha, la omor îi împinge
Vedem deja, că cel generos,
Ajunge zgârcit, când e vorba de-un os.

Conservatorul, se umple de vervă
Luptând fanatic, s-apuce-o conservă
Mamona, lejer, le devine cumnat,
Ajungând liberal din social democrat.

Laș, trădător și zgârcit, mănușă îi vin,
Se dedă la furturi și la vadra, cu vin.
Pe când animalul, ce-abia l-ai hrănit
Atât de-atașat devine, încât

Calul nărăvaș, se-oprește și stă neclintit
Când cade din șa, stăpânul rănit,
Nu cumva, lovindu-l,
Vre-un rău să-i producă
Ci, scoțându-l din luptă, c
Cu dinții-l apucă

Iar cel mai bun paznic, de noapte,
E câinele, legat de stăpânul
Ce degeaba îl bate,
Ascultă lui, fiecare poruncă,
Copilu-i să-l scape
În vâltoare, se-aruncă.
Când stăpânul pleacă
Din această lume, agitată,
Moare, așteptându-l,
Lângă crucea de piatră.
Mă-ntreb de-l incearcă
Gânduri senine, când
Moartea încearcă, să-l ducă cu sine,
Câine și cal, pe om îl conduc,
La poale de deal, la umbră de nuc.
Pe când, frații lui, stau acasă,
La butoiul cu bere,
Si mâncare gustoasă.
Moldovan Pavel
05.01. 2020