Nu te teme, turmă mică, Domnul tău nu te-a lăsat!
El cunoaște mersul vremii, știe tot și ce-ai oftat!
Știe lacrimile toate, căci le-a strâns, le-a cântărit
Ca să-Ți dea, acolo-n slavă, prețul lor nemărginit!

Nu te teme când vrăjmașul strigă-n guri de uriași
Nu te teme când te-ntâmpin fiii lui și-ai lui urmași
Domnul pune-n a ta mână cea mai ascuțită piatră
Vei zdobi și tâmpla nopții și-amăgirea idolatră

Nu te teme ca să sângeri de ocara lui Hristos
Prin zdrobiri culegi parfumul, mirosind tot mai frumos!
Nu te teme de-astă vreme clătinată de-acest vânt
Domnul ține totu-n lume printr-o voie și-un Cuvânt!

Și când cerul parcă tace, când tânjești la un răspuns
Nu te teme, Domnul vine, nu va rămânea ascuns
Îți răspunde doar atunci când vrei voia să-I asculți
Sau când slaba ta credință a crescut, să-i muți pe munți!