Luptate-te crestine pentru Domnul cu avânt,
Si-n fiecare clipa sa te-ndrume Duhul Sfânt.
Calea dreapta si îngusta niciodata sa nu lasi,
Ca în toata vesnicia, tu pe sfinti sa-i ai partasi.

Caci cu pocainta frate nu e joaca nu-i cum vrei,
Ca si cum ar fi papusa – azi o lasi, mâine o iei!
Omul sincer credincios si lui Dumnezeu supus,
Nu se lasa lupa-ntruna, pâna ajunge-n ceruri sus.

Caci cununa vesniciei n-o gasesti la colt de strada,
Unde lumea se aduna si se ia mereu la sfada.
Domnul nostru o ofera celora din El nascuti,
Pentru-a Sa Imparatie noi sa fim mereu mai sfinti.

Sfintenia – e o podoaba rara anevoie de gasit,
Dupa ea alearga-ntruna numai omul pocait!
Alergând prin vânt si soare înfruntând zaduful greu,
El ajunge sus în ceruri lânga Bunul Dumnezeu.
A