Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Arca lui Noe
Autor: Gheorghe Barbu  |  Album: La inceput Dumnezeu  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de gicabarbu in 11/11/2006
Din vremuri îndepartate trecute si apuse,
pe când omul ajunse rau si-n pacat cazuse,
lui Dumnezeu I-a parut rau ca l-a creat,
nu mai putea sa-l vada târându-se-n pacat!
Hotarârea Lui fusese irevocabil luata;
fiecarei fapturi urma ca viata sa-i fie...curmata.
Doar Noe era om drept si sfânt pe atunci,
asculta de Domnul si de-ale Sale porunci.
Pamântul era stricat plin de sâlnicie si pacate,
toate concurau în rau - omenirea mergea la moarte!
Orice faptura parasise calea ei fireasca,
pe pamânt nu se putea asa sa mai traiasca!
(Gen.6.5-7)

*

- Sfârsitul oricarei fapturi Imi este hotarâta:
Sa-ti faci Noe o arca sa-ti scapi viata sfânta!
Eu voi face sa vina pe pamânt un puhoi de ape,
ca orice faptura vie, din ele sa nu-Mi scape!

Si Noe a ascultat cum Domnul a poruncit;
pentru corbia salvarii din greu a tot muncit.
L-or fi ajutat la lucru prieteni, cunoscuti si rude,
de el or fi avut timp si pentru a mai râde.

- Ia uita-te Noe, arca îti este gata!
Dar nu vedem unde va pluti! Unde-ti este apa?
Tu nu vezi ca pe pamânt nicicând nu ploua?
Picaturile mici de apa, le-avem...asa din roua!
Spui ca ti-a spus Domnul ca viata-ti va salva,
iar pe noi ceilalti oameni, apele ne-or îneca?
Pe tine nu te credem Noe, tu vorbesti prostii,
numai prin credinta, n-ai cum sa le stii !
Caci de când suntem în lume si traim aici,
n-am auzit odata din parinti ori strabunici
ca, ar fi venit ape multe care-asa deodata,
s-acopere planeta, s-o lase înecata!
Cine te crezi Noe, si...ce tot vrei sa spui?
Calea-aceasta sfânta nu place, nimanui!
Las-aceste-nchipuiri, de vrei sa nu ne-ncurci,
pe pamânt avem de toate! E bine si aici!
Spui ca Dumnezeu e bun, nimeni nu-L întrece,
nu credem ca o lume-ntreaga, va face sa se-nece!
Noi locuim demult aici fara ce-ai însiruit;
nu putem sa credem tot ce-ai nascocit!

Si bietul Noe obosit, dar cu credinta-aparte,
a strâns atunci pe-ai sai, sa-i scape de la moarte.
Il durea refuzul lor de-a crede-n Dumnezeu,
Dar el facuse totul dupa sfatul Sau.
In corabie a urcat animale pentru vietuire:
câte o pereche pentru înmultire!
Caci pentru perpetuarea spciilor pe pamânt,
nu trebuia facut decât, cum i s-a poruncit!
Dupa ce au intrat în corabie toate cum se stabilise,
a intrat si Noe cu ai sai cum Stapânul poruncise!
Si când arca a fost astfel gata pregatita,
a fost si usa ei închisa, dar... de Domnul zavorâta!

*

Dar arca aceea nu a fost atât de încapatoare,
salvând doar câtiva insi si alte supravietuitoare.
Avem acum o Corabie cereasca care-i pusa la-ndemâna,
ca la cei ce vor sa urce, sa le-ntind-o calda mâna!
Pe Oceanul planetar al lumii, de doua mii de ani pluteste
si cine-n ea se-mbarca gratiere si har gaseste.
Aceasta pe furtuni si pe valuri, nu naufragiaza;
pe Tarmul vesniciei, "încarcatura"-si... "depoziteaza!"


In jurul corabiei lui Noe multi or fi batut,
când puhoaiele de apa pamântu-au napustit.
Dar pentru ei era prea târziu în arca sa mai intre;
usa fusese închisa; pe punte nu era...nici luntre!
In ziua aceea s-au rupt izvoarele Adâncului mare
si au fost deschise din ceruri torente pustiitoare.
Apele au cazut patru zeci de zile ca într-o fictiune,
ucigând ce nu intrase, în mica, ambarcatiune!
Corabia a fost ridicata sus pe apa învolburata;
sfârsitul tuturor venise, fara sa fi crezut vreodata!

*

Sfârsitul tuturor, este acum din nou aproape,
chiar de nu vom mai fi înghititi, ca atunci de ape.
O alta usa urmeaza din nou a se-ncuia,
când harul de la Neamuri, pe veci se va lua.
Corabia salvarii noastre este-acum Domnul Cristos,
care primeste si salveaza pe omul pacatos.
Cine-L accepta si intra vesnicia nu-si va pierde,
Lasându-Si deschisa usa celui care crede.

Si cum potopul tot ce era viu atunci a nimicit,
nelasând pe uscat viata, tot a omorât,
asa vor pati toti care pe Domnul L-au respins!
Vor merge-n focul gheenei, ce vesnic sta nestins!

Dar în Corabia aceasta minunata, ospitaliera
Care-a deschis lumii o istorie noua - o noua era,
(revelata atât de bune si atât de primitoare),
nu se intra orisicum! Nu se intra...la-ntâmplare!
Ci toti acei care vor în ea elegant sa urce,
nu sunt lasati cu bagaje pe altii sa-i încurce!
Bagaje mici si mari la Usa-s... toate declarate;
nu se poate naviga cu ele pe brate sau în spate!
Fiecare calator trebuie sa intre liber si descatusat;
controlorul la intrare, nu admite, nici-un ...deghizat!
Obiceiuri multe si frumoase, fapte bune cine face,
nu-i sunt primite pe Punte; nu poate sa se-mbarce!
Acestea pe care-n viata lui le face fiecare,
vor trebui abandonate-n Port, înainte de urcare.
Caci faptele noastre bune sunt ca o haina veche,
pentru Cel ce totul vede si sta mereu de veghe.
Fapte bune sa se faca doar de-acum în noua fire,
Pentru a lua în ceruri o buna rasplatire.
Abia dupa ce a lasat totul si-n Corabie s-a urcat,
va începe sa lucreze, tot ce-atunci va fi învatat!
Nu-i va fi usor sa uite, ce în lume-ar fi facut,
sa-nvete tot ce-i nou; doar ce-i bun de la-nceput!
... Caci la o haina veche, rupta-n zdrente si murdara,
nu se pune petec nou nici pe dos, dar nici pe-afara.
(Mat.9.16-17)


*

In aceasta Arca ce te tine lin plutind,
esti un om în libertate catre Tarm înaintând!
Ins-al ei Regulament, nu se poate des sa-ncalci,
de nu vrei ca-n apa rece, în adâncuri sa "debarci"!
Puntea navei este dreapta dar desigur foarte strâmta,
de aceea calatorii pe Cârmaci cu teama asculta!
Pentru a nu li se retrage dreptul de calatorie,
asculta toti de Dânsul si-L privesc cu simpatie!

In timpul navigarii spre Portul dintre galaxii,
au voie sa se îmbarce, doar ai Tatalui copii;
recunoscându-si neputiinta si viata plina de încercari,
vor fi primiti pe Punte - nu vor rataci pe mari!
Atunci la debarcare în Port când vom sosi,
Insusi Cârmaciul navei, chiar El ne va primi !
Pentru a ne da odihna vesnica atât de mult dorita,
scapând de raul marii, fiinta obosita.

Apr.2004. Amin


Aceasta poezie este scrisa prin Duhul Sfant, nu e usor sa compui asemenea versuri daca nu esti inspirat de Duhul sfant. Nimic nu este al nostru pe pamant tot ce avem ,avem de la Tatal nostru Dumnezeu si inainte de a fii lumea Domnul te-a ales sa fii al Lui si sa scrii aceste versuri bucurate suflete ca Domnul te-a binecuvantat si ca te iubeste.
Adăugat în 16/02/2009
Ziditoare poezie. Singura Arca de salvare a omenirii este Domnul Isus. Urca in aceata Arca astazi cat inca usa harului mai e deschisa. Amin
Adăugat în 16/03/2009
Statistici
  • Vizualizări: 4032
  • Export PDF: 8
  • Favorită: 2
  • Comentarii: 2
Opțiuni