Stăpân și rob

Venit de la muncă
Robul, înspre seară
La stăpân, o masă
Pregătește-afară.

Nu va mânca primul
Chiar de-i este foame,
Pentru el, Stăpânul,
E cât zece mame.

După ce-a mâncat
Mănâncă și dânsul.
Întâi s-a rugat,
Și-apoi luă prânzul.

Binecuvintează
Pe Stăpân și-averea,
Că, întotdeauna-i
Vindecă durerea.

De rob se-ngrijește
Ca de-un fiu anume
Tot ce plănuiește
Robului îi spune
Bine răsplătește
Munca, ce-o depune.

Iar când robul zace
Cuprins de tristețe,
Domnul Își desface
Mâna să-l răsfețe.

Și cu măngâiere
Și cu alinare
Cu mare iubire
Și cu vindecare.

Robu-și știe, Domnul
Și Îl prețuiește,
De-aceea stăpânul
La masă-l poftește.

Tot răul din lume
Dispare astfel
Căci, Stăpânul Domnul,
Ne-a făcut, ca El.

Mare armonie
Deci se instalează
Și-așa bucurie
Ce-un om nu visează.

Binecuvântare
prea puternică
Având mângâiere,
viața veșnică.
Pace și dreptate
lumii nou create,
Dumnezeul Mare,
E cu fiecare.
Moldovan
24.05. 2021.
Alba Iulia