Judecata de Apoi
Autor: Gheorghe Barbu  |  Album: La inceput Dumnezeu  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de gicabarbu in 11/11/2006
(Apoc. 20.11-14; 21.1-2)

Va veni o zi „odata" – si aceasta nu-i departe,
Când multimi de miliarde, vor „iesi" atunci din moarte!
Lucru-acesta nu va fi cum mai credem poate noi,
Fiindca Moartea ne va da, toti „captivii – înapoi"!
Inainte ca sa fie pe vecie aruncata,
Va lasa pe toti sa iasa pentru Marea judecata.
Sentinta, n-o sa fie data de un faun mic si slab!
Ci de Cel ce va trona pe un scaun mare, alb.
O dovada de putere ce-o detine-n Univers,
Este data de aceea: V-A OPRI PAMANTU-N MERS!
Si-l va scoate din orbita cea umbrita de mister,
Sa ramân-atunci Sistemul fara astri, fara Cer.

Dar sa stie omenirea ce pe Terra a trait,
Este scris în Cartea Vietii despre cerul pregatit!
Un cer nou si un pamânt ce vor fi perfecte, noi,
Vor apare-n Univers, doar în ziua de Apoi!
Ca sa tina locul Marii, cât la tot ce mai era,
Ce vor trece ca un abur si pe veci s-or spulbera.
Dar din ceru-acesta nou ce va fi din nou întins,
Va veni Cetatea sfânta de la Cel ce-I Necuprins.
Ce-i frumoasa si gatita ca o diadema rara,
Ca mireasa ce asteapta sa-i vina, iubitul iara.
*
Si-n tacerea cea din urma, cea a Dreptei Judecati,
Va dispune „Dregatorul", sa se uite-n niste...carti!
Sa le fie marturie pentru cei ce n-au trait,
Incalcând mereu Cuvântul si-n pacat au vietuit.
El, nu poate dupa moarte a le gratia sentinta,
Pentru a-i duce-n vesnicie sau a le stârni cainta!
Toate acestea-s prea târzii a le fi de vreun folos,
Caci puteau doar pân-la moarte sa se-ncreada în Cristos.
Ei de-acum vor suporta doar vapaia judecatii,
Neprimind Insemnul crucii, al caintei si-al dreptatii.
Ei puteau s-ajunga bine lânga zidul de iaspis,
De s-ar fi-ncrezut în Domnul si în tot ce El a zis.

* *

N-au ales ei Calea-ngusta care duce catre cer,
Si s-au dus luati de valul ce-i afunda pâna pier.
N-au primit ei Adevarul – Cel venit la noi de sus –
Si-au trait o viata-ntreaga, neprimindu-L pe Isus!
Nu si-au rastignit ei firea ce le strica rau pe toate,
Si s-au complacut în ura, în minciuna si-n pacate!
N-au avut ei armatura ce o da doar Dumnezeu,
Si-au cazut în ziua rea – ispititi, zdrobiti din greu.

Iar acum e prea târziu de-amânare sau recurs;
Cei ce-au mers la Avocat, ei în viata si L-au pus!
Caci acum Judecatorul nu mai este Avocat,
Sa Se poata tine-ntruna de iertat ori amânat!
El a fost Aparator, în cei doua mii de ani,
Când putea sa ierte toate, fara plata, fara bani!

Iata-aceasta gloata mare ca nisipu-n apa marii,
Sunt acei ce-au respins harul, pe Cristos L-au dat uitarii!
N-au putut sa aiba parte de-nvierea cea dintâi,
Si vor fi pierduti sarmanii, fara mila nimanui!
Fiindca n-au primit iertarea ce-ar fi-avut-o prin credinta,
Preferând desertul lumii, fara lacrimi si cainta.
Stau acum la judecata – cea din urma dar ce-i dreapta,
Sa-si primeasca pronuntarea, dupa crez si dupa fapta.
Fiindca L-au respins pe Domnul cu iubirea jertfitoare,
N-or sa scape-n vesnicie de la moarte si pierzare.
Amin.


Domnul sa ne ajutute sa il avem in viata noastra pe deplin, caci doar asa vom trece de la moarte la viata
Adăugat în 28/09/2008
Statistici
  • Vizualizări: 4819
  • Export PDF: 5
  • Comentarii: 1
Opțiuni