Smochinul sterp...
Ajunseși, Doamne, la smochin
Când foamea Te ajunse.
O foame mare, ca un chin,
Dar, Ai găsit doar frunze.

Să nu dea rod, L-ai blestemat,
Nicicând, o veșnicie.
La-ntoarcere, era uscat,
Nicicum, rod să mai fie.

Cei, ce, mereu Te pomenim,
Ne fă rodnic smochin,
Smochine, dulci, să-ți dăruim
Cât pe pământ trăim.
DorințaTa, s-o împlinim,
Talanții să-nmulțim.

Cândva, credeam că-i de ajuns
Că, asta-i important,
Necunoscând că, Tu Cel Uns,
Ne ceri înc-un talant.

Și, dacă nu aducem rod,
Lipsiți fiind de credință,
Vom fi, mlădițele tăiate,
Din cercuit-a viță.

Și-apoi, mlădițele uscate,
Le Vei lega, în snop,
Din vie-afară, aruncate
Și arse-n veșnic, foc.

Doamne, m-ai curățit cândva,
De ți-am adus un rod, odată.
Te rog, îmi dă Isus, cândva,
Vița s-o umplu toată.

Iar rodului, acela, care
În mâna Ta, l-am dat,
O mare binecuvântare
Dă-i, Tu, Domn și-Mpărat.

Vă-ntreb, pe toți, cei curățati,
De-a Domnului suflare,
Credeți că, El, vă dă talanți
Numai la întâmplare? ! ? ...

Moldovan Pavel
14.12. 2017.
Alba Iulia