Toiagul lui Aaron

Toiagul lui Aaron,
Aflat, lângă CHIVOT,
A-nmugurit de tot. ,
Căci, nu e Belial,
Ca Domnul Savaot.

Și piatra izbăvirii,
Va reveni, pe-un nor,
Căci nu e Belial,
Ca Domnul Domnilor.

Iar Duhul, ce pătrunde,
În Marea, cea adâncă,
Puterea nu-și ascunde,
Pe Belial l-alungă,

Toiagul, a-nflorit,
Și-a dat, apoi și rod,
Că-i Belial urât,
Mai rău, decât Irod.

În lupta, decisivă,
Ce -o va purta Isus,
Lucifer, stă să plângă,
De mâna Sa, supus.

Cu îngerii, căzuți,
Și Acel, fals proroc,
Cu Moartea, la un loc,
Vor sta, triști și tăcuți,
In Iezerul de foc.

Cum preotu-i demult,
în lumea celor buni
Ateii au un cult
Straniu, între nebuni.

moldovan pavel
Alba Iulia