... CI, DA AL VOSTRU, SĂ, FIE DA
ȘI NU, NU...

Flămânzi de cunoaștere,
Pe-un drum, fără-ntoarcere,
Cuprinși, de dor, de viitorul cer
Cu rugi, de izbăvire,

Ce, nicidecum nu pier,
Nimic din ce grăim,
Nu fie vorbă goală,
Ca unii care știm,
Că da-vom socoteală.
Că orice vorbă mică,
Rostită în zadar,
Greșeală-i ce implică
Lacrimi și plâns amar.
Ci da al vostru să fie da
Și nu să fie nu de-asemenea
Iar vorbele în plus,
Chiar, numa-n gândul tău,
Nu-s, de la Cel de sus,
Ci, de la Duhul Rău,
Să-L ascultăm pe Tatăl

Ca robi, veghind supuși
Spre-a nu plânge la urmă,
Bătând degeaba-n uși.

Moldovan Pavel
15.06. Titisee
Germ.