Mi-e dor de dragostea dintâi
Și mult mi-e dor de Tine, Tată!
Mi-e dor în inimă să simt
O pace binecuvântată
Căci multe valuri bat Părinte
În lumea plină de dureri
Și parcă îmi slăbesc ființa
Și sunt lipsită de puteri...
Privesc în jurul meu cum lumea
Cuprinsă e de teama rece
Că mâine va fi mult mai rău
Și mulți din viață se vor trece
Și-aud suspine de durere
Și lacrimi văd cum râuri curg
Și vreau, nu vreau, le simt în suflet
Iar multe temeri mă ajung...
Te-ai supărat pe noi Părinte
Căci mult prea mult Te-am întristat
Când alergând pe-a vieții cale
Am rătăcit și n-am vegheat
Iar azi ni-e haina întinată
Și pe altar cărbunii-s stinși
Prea rar sunt oameni ce se roagă
Fiind de Duhul Sfânt atinși!
O, de-ai privi spre noi Părinte
Din nou cu milă și-ndurare
Ne-am ridica din groapa morții
Și am primi eliberare!
O, cât de dor îmi e de Tine
Și dor de dragostea dintâi!
Te chem cu-ntreaga mea ființă
Și Îți șoptesc: Rămâi... rămâi!

Vulcan-15-03-2021
Mary