Când oamenii m-au părăsit
Și când toți m-au judecat
Atunci, Tu Doamne, m-ai primit
Și-n brațe, Tată, m-ai luat.

Deși eu meritam pieirea
Și disprețul tuturor,
Tu mi-ai dăruit iubirea,
Devenindu-mi Salvator.

Nimeni nu credea vreodată,
Nici chiar eu nu mai speram
Că voi fi eliberată
Din chinul în care mă zbăteam.

Dar Tu, plin de îndurare,
Când de joc m-ai ridicat,
Mi-ai șters lacrimile-amare
Și păcatul mi-ai iertat!

N-am să uit nicicând, Părinte,
În ce stare m-ai găsit
Și câtă dragoste-n cuvinte
Aveai, când fiică m-ai numit!

Azi eu sunt răscumpărată
De Cel ce viața mi-a salvat.
Și fără să îmi ceară plată,
El viață veșnică mi-a dat!

(6 aprilie 2020)