O, Moldovă, țara mea!
Cea cu dealuri și pășuni,
Unde oile le-aduni
Ca să-ți pască iarba deasă,
Care n-a trecut sub coasă!
Unde-ți sunt păstorii tăi,
Ce oile-și pășteau pe văi?

O, Moldovă, țara mea!
Cu păduri, vii și livezi
Și cu codrii veșnic verzi!
Plânge Nistrul tulburat
Căci copiii ți-au plecat,
În alte țări au emigrat
Și pe tine te-au uitat.

O, Moldovă, țara mea!
Plânge pân' și Dunărea
C-au fugit toți ca de foc
Să-și găsească a lor noroc
Undeva peste hotare,
Într-o țară foarte mare,
Unde-i loc mai mult sub soare!

O, Moldovă, țara mea!
Ce de hoți ești jefuită
Și de neamuri huiduită...
Plâns, durere și necaz
Aruncat-au pe grumaz
Cei ce-n față te jelesc,
Și prin dăjdii te-asupresc.

O, Moldovă, țara mea!
Ce cu lacrima amară
Ai purtat a ta povară...
Cine azi te va salva
Și cum oare vei scăpa
De foamete și sărăcie
Și de-a lor ipocrizie? !

O, Moldovă, țara mea!
Cea cu spice aurii
Și c-o mulțime de copii...
Unde-ți sunt ai tăi creștini
Ce purtau cununi de spini,
Doar de dragul lui Isus,
Pe care L-au iubit nespus? !

O, Moldovă, țara mea!
Câte jertfe mai dorești
Ca din somn să te trezești?
Și când vei înțelege oare
Că și pe Hristos îl doare,
Că nu te închini lui Dumnezeu,
Ci faci voia celui rău?

O, Moldovă, țara mea!
(27 dec. 2013)