Cel necuprins


Cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde,
Slava ta pe nori și stele se întinde
În nuanțe albastre
Și-n lumini ți-e mâna.

Astrele în Față-ți,
Pierd toată lumina,
Stelele din ceruri,
Se pierd pe pământ.

Soarele va piere
Dupa-l Tău cuvânt.
Luna parte n-are
De lumina ei.

N-are universul
Alții dumnezei.
Tu ești totul, Tată,
Cu a ta iubire,

Noi suntem la poartă,
Așteptând pe Mire.
Vasul cu ulei
Mi-e în mâna stângă.

Candelele noastre
Să nu ni se stingă.
Slavă ție în Ceruri,
Slavă pe pământ.

Toate sunt temeiuri
De-a crede-n Cuvânt.
Căci tot ce există,
Prin El s-a făcut,
El ne este coif, sabie și scut.