Tu cum zideşti ?
Autor: Nicholas Dinu  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de nichodin in 25/09/2006
Sunt doi constructori ce zidesc de zor
O casă întru fală şi mărire.
Adânc sădit în conștiința lor
E gândul clar că totu-i trecător
Şi totuşi vor de fier a lor zidire.

Ei ştiu că timpului sunt chiriaşi
Că tot ce vor zidi pe-acest pământ
Deşi necesită prospecţie, sondaj
Şi cheltuieli şi planuri şi curaj
La urmă toate-s goană după vânt.

Aşa spunea, demult, Eclesiastul
Căznind, din toate, zilnic să se-nfrupte
Că truda, fala, bogăţia, fastul
Îşi au şi ele-n sinea lor balastul
Şi-s victime entropicelor lupte.

Că nu-i nimic a dăinui sub soare
Ci toate-s searbădă deşertăciune;
Mărire, rang, cât şi timida floare
Sunt cumpănite-n clipe trecătoare
Şi se menţin pe-un spic de rugăciune.

Dar temerar, cei doi cutezători
Şi-au început a vieţii aventură:
Să-şi construiască arca înspre nori
Planificând, muncind din zori în zori,
Întranşetaţi pe-a visului clisură.

Şi unul dintre ei, cu judecată
Şi-a aşezat fundaţia pe stâncă.
La daltă, târnăcop şi la lopată
Şi-a drămuit puterea-i limitată
O ancoră zidind, adâncă.

Clădirea lui se înălţa semeaţă
Cu tălpile sudate-n stânca tare.
Tiparul şi arhitectura cea isteaţă
Dezvăluiau o minte îndrăzneaţă
Şi-o-nţelepciune plină, roditoare.

Cel'lalt îşi puse însă temelia
Pe duna mişcătoare de nisip!
Înalte turle-şi fluturau mândria
Parcă vădit sfidând intemperia
Într-un miopic, uşuratic chip.

Vezi, bietul om lucră nechibzuit
Şi preferă cărarea mai uşoară;
El se crezu abil şi socotit
Dar nefiind de Duh călăuzit
Amara tragedie îl doboară!

Când scoase-au fost stihiile din teci
Furtuni, puhoi de ape, vânt năprasnic
Bătând în zid cu coarne de berbeci
Cu mii şi mii de suliţe zevzeci
Ce se-mplântau în monumentul falnic,

Nechibzuitul om pierdu în val
Întreaga lui strădanie şi fală.
Şuvoaiele de mâl aluvial
I-au înghiţit cerdacul ideal
Lăsându-l pe pământ cu mâna goală.

Dar casa de pe stânca de granit
A stat în vijelii cu fruntea sus.
Temeinicia ei s-a dovedit
Doar în furia apei ce-a izbit.
Iar stânca neclintită e Isus.

Şi-acum morala e o întrebare:
Tu cum zideşti pe-acest incert pământ?
Zideşti întru înfrângerea ce doare
Pe palme de nisip înşelătoare
Sau pe Înţelepciunea din Cuvânt?



25.sept.2006



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1368
  • Export PDF: 11
  • Recomandări email: 1
Opțiuni