Fagaduinta
Autor: Dan Viorica  |  Album: Raze de lumina  |  Tematica: Incurajare
Resursa adaugata de fidelitate in 22/01/2009
FAGADUINTA

Seninul cer, albastru de azur,
În fascicol de raze de argint.
Dincolo de-al eternului contur,
Revarsă Harul Celui Infinit.

Îngenunchează anii bătrâneții,
L-auzul naşterii ce urma să fie.
Avram primise făgăduinţa vieţii,
Un fiu urma peste un an să-i vie.

Un dar pentru neprihănire,
Ce credinţă i-a fost socotită.
Un neam până-n nemărginire,
I-a fost promisiunea împlinită.

Acel neam ce-a fost atunci promis,
Ca pulberea pământului de mare,
În adevăr s-a-mplinit şi nu e vis,
E a Domnului mare binecuvântare.

Avraam pe Dumnezeu l-a iubit.
Şi-a fost trecut prin grea-încercare.
Cerut ca jertfă, Isac, fiul făgăduit,
I-a pus credinţa în adâncă cercetare.

Durerea îşi soarbe adânc lacrima,
Credinţa pune nădejde în iubire.
În dragoste se luptă sub chin inima,
Slujind pe Dumnezeu cu dăruire.

Drum greu, povară apăsătoare,
Gânditor se-ndreaptă spre altar:
-Domnul e viaţă, plin de îndurare!
Încrederea nu i-a fost în zadar.

- Oprește, ţi-am văzut credinţa!
Îi strigă Domnul, când ridica cuțitul.
Şi-un berbec primeşte sentința,
Tufișul îi prinde în coarne sfârșitul.

În ascultare faţă de Dumnezeu,
Fiul făgăduit îşi urmează menirea.
Cresc copiii, creşte poporul evreu,
Înmulțind pe pământ omenirea.

Sămânța nu poate fi numărată,
Un neam mare şi un popor ales.
Dar, au uitat de lucrarea minunată,
Cât de importanți sunt, n-au înţeles.

N-au prețuit viaţa, ce le-a fost dată.
Şi nici iubirea de care aveau parte.
Păcătoși sub răzvrătirea ingrată,
Alergau cu fiecare zi-înspre moarte.

Suferea pentru om, Divinul Tată,
Îl dorea salvat din focul pieirii.
La vremea hotărâtă, ce-a fost dată,
A dat drumul planului mântuirii.

Dumnezeu, Cel plin de iubire,
A ales, să-l trimită pe Fiul Său,
În neagra groapă cu nelegiuire.
Să-l învingă definitiv pe cel rău.

Un fiu ca jertfă. Cine-l oprește,
Pe tatăl să înjunghie fiul iubit?
Cine miel de jertfă pregăteşte,
În tufișul vieţii, de rău încâlcit?

Fiul Isus, e gata pentru popor,
Ca veacuri să coboare-n slujire,
Desțelenește al inimilor ogor,
Să semene-n el a vieţii izbăvire.

Un fiu... un miracol... o salvare...
Iubire... mai presus de închipuire.
Neprihănire ce trece peste hotare,
O cruce... moarte... înviere... mântuire.

Amin!


Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1630
  • Export PDF: 6
Opțiuni
Daniel 3:29 Iată acum porunca pe care o dau: Orice om din orice popor, neam sau limbă ar fi, care va vorbi rău de Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego va fi făcut bucăţi şi casa lui va fi prefăcută într-un morman de murdării, pentru că nu este niciun alt dumnezeu care să poată izbăvi ca El.”