Nu te-ai săturat de lacrimi, suferință și dureri?
Nu ai obosit de fuga după faimă și averi?
Nu-ți dorești un strop de soare în a vieții iarnă rece?
Nu te înfiori când vezi timpul cât de iute trece?
Spune-mi, oare nu ți-e dor să ai pace-n viața ta?
Nu ți-e dor de fericirea ce-nflorește dragostea?
Nu-ți dorești să mai visezi cum făceai și altădată
Și uimit să mai privești soarele cum se arată?
Nu ți-e dor de toate-acestea? Nu simți viața cum se duce?
Ieri erai tânăr puternic... mâine vei dormi sub cruce
Și-ai să pleci cu pumnii goi... n-ai să iei nimic cu tine
Poate doar ce ai iubit, sufletul să îți aline...
Nu ai vrea pentru o clipă să te-oprești, să meditezi,
Să-nțelegi care e drumul ce merită să-l urmezi?
Să te-oprești pentru o clipă să privești cu dor spre cer
Să ceri dragostea divină într-un trai ce-i efemer!
Și de spui că nu poți singur, am să mă alătur ție
Și-mpreună vom purcede în rugă spre veșnicie,
Doar oprește-te o clipă și ascultă ce îți spun:
Nu te-ai săturat de noaptea ce te-ntâmpină pe drum?

Vulcan 23-11-2020
Mary